Cum au apărut lichiorurile

Sunt preferate de doamne, deoarece au un gust dulce. Pe lângă faptul că reprezintă un bun digestiv, dau savoare sosurilor şi însiropează blaturile.

În funcţie de aromă, lichiorurile pot fi folosite în tot felul de reţete de dulciuri. Ce gust ar avea celebrele clătite franţuzeşti „crêpes suzette“ fără sosul din care ar lipsi lichiorul de portocale? Dacă la unele preparate lichiorul trebuie doar adăugat în compoziţie, la altele este necesar procesul de flambare, adică de ardere a alcoolului, pentru ca acesta să nu se mai simtă atât de puternic în preparatul final.

O băutură dulce

Istoria lichiorurilor datează de acum 2.000 de ani, însă majoritatea celor pe care le cunoaştem azi s-au produs între secolele XII-XIX. Numele lichior se trage din cuvântul latin „liquid“ care se traduce „ a fi fluid“.  Lichiorul se prepară din alcool aromat cu fructe,cafea, condimente, ierburi aromatice sau nuci. Poate conţine zahăr sau alt îndulcitor, cum este fructoza sau siropul de porumb. Conţinutul de alcool variază între 15% şi 55%.

Vezi în ce preparate se foloseşte lichiorul Amaretto.