Branduri celebre: YSL, cum să te răzbuni cu ajutorul celebrităţii

Yves Saint-Laurent ştia de pe când era copil că vrea să fie designer şi, la 21 de ani, a devenit directorul casei Dior. Însă a pierdut totul într-o secundă. Unii îşi petrec întreaga viaţă aşteptându-şi „Marea Şansă“. Poate să nu vină niciodată sau, cum s-a întâmplat în cazul creatorului de modă Yves Saint-Laurent, poate să vină incredibil de devreme.

La doar 21 de ani, Yves a fost ales de însuşi Christian Dior să-l înlocuiască. Câteva colecţii nereuşite şi doi ani mai târziu, totul era pierdut. Yves nu s-a dat bătut, deşi totul îi era potrivnic. Dovada? Brandul YSL este astăzi unul dintre cele mai cunoscute din industria mondială a luxului.

Yves Mathieu Saint-Laurent s-a născut la 1 august 1936 în cea mai proeminentă familie din oraşul algerian Oran, care, pe atunci, era colonie franceză. Tatăl său, Charles, descedendent direct al Baronului Mathieu de Mauvières (care a oficiat căsătoria lui Napoleon Bonaparte cu Joséphine de Beauharnais), a fost preşedintele unei companii de asigurări şi patronul unui lanţ de cinematografe.

Mama lui Yves, Lucienne-Andrée, a fost fiica unui inginer belgian şi a soţiei sale de origine spaniolă. Înclinaţia lui Yves către modă şi creaţie a venit din partea maternă.

De la Molière la „Vogue"

Copilăria lui Yves nu a fost una obişnuită şi deloc uşoară. Era deseori agresat la şcoală din cauza firii sale blânde. La un moment, creatorul de modă i-a spus unui reporter: „De fiecare dată când se luau de mine, îmi spuneam: «Într-o bună zi am să fiu faimos!». Acesta a fost felul meu de a mă răzbuna pe ei". Şi-a găsit refugiu acasă, unde părinţii i-au permis să folosească o cameră ca teatru improvizat.

Acolo, punea în scenă adaptările sale după clasicii Molière şi Giraudoux. În acea perioadă a început să urmărească tot mai atent recenziile de teatru, în special pe cele din revista „Vogue". ­Încet-încet, au început să i se pară la fel de interesante şi articolele despre costumele actorilor. Trecerea către materialele despre modă s-a produs astfel pe nesimţite.

În 1950, pe când avea 14 ani, Yves a trimis trei schiţe pentru un concurs de design. A câştigat doar locul trei, însă a primit adevăratul premiu atunci când a mers la ceremonie, care a avut loc la Paris.  Acolo, l-a cunoscut pe Michel de Brunhoff, redactorul-şef al ediţiei franceze a revistei „Vogue", care, văzându-i schiţele, l-a îndemnat să se concentreze pe design şi să urmeze studii în acest sens. Tânărul i-a urmat sfaturile şi a părăsit oraşul Oran pentru strălucitoarea modă pariziană.

L-a bătut pe Lagerfeld

Yves şi-a luat licenţa de la Chambre Syndicale de la Haute Couture (autoritatea care reglementează industria de haute couture în Franţa) şi a participat iar la concursul la care se remarcase. De data aceasta a obţinut locul întâi, depăşindu-i pe spaniolul Fernando Sanchez şi pe germanul Karl Lagerfeld. A revenit la Michel de Brunhoff cu nişte schiţe care, de această dată, l-au uimit cu adevărat. Motivul era simplu: jurnalistul de modă văzuse, cu doar câteva ore înainte, nişte modele foarte asemănătoare la consacratul Christian Dior. Ştia că Yves nu a copiat modelele pentru că Dior îi spusese că ele fuseseră realizate în acea dimineaţă. L-a îndrumat pe Yves către Dior, care l-a angajat pe loc.

În 1957, atunci când Christian a murit la vârsta de 52 de ani, Yves, în vârstă de 21 de ani, l-a înlocuit ca director de creaţie al casei Dior. Prima sa colecţie, o adaptare cu linii mai delicate a „Noului Look" al lui Dior, a fost senzaţia sezonului. Marcel Boussac (patronul casei de modă), poreclit „regele bumbacului" în Franţa, era atât de încântat de activitatea lui Yves încât a aranjat ca acesta să nu fie luat în armată.

Din armată, în ospiciu

Entuziasmul criticilor a dispărut însă destul de repede, iar colecţiile lui Saint-Laurent nu mai erau la fel de apreciate. Boussac nu l-a mai protejat şi, în 1960, Yves a fost înrolat. Pe la colţuri se vorbea chiar de nişte sfori trase de Boussac pentru ca tânărul să fie luat în armată - aveau contract şi nu putea fi înlocuit ca director de creaţie.

Yves a rezistat mai puţin de două săptămâni în armată - tachinările colegilor l-au trimis într-un spital de psihiatrie, unde a aflat că fusese înlocuit de alt designer la Dior. A fost de ajuns pentru nervii fragili ai creatorului de modă. A urmat un tratament intensiv scăldat în sedative şi presărat cu terapie cu electroşocuri.

"De fiecare dată când se luau de mine, îmi spuneam: «Într-o bună zi am să fiu faimos!». Acesta a fost felul meu de a mă răzbuna pe ei."
Yves Saint-Laurent
creator de modă

Dependent de droguri, decorat de trei preşedinţi

Întreaga viaţă i-a fost schimbată de perioada petrecută în spitalul de psihiatrie - a recunoscut de mai multe ori că de aici i se trage dependenţa de droguri şi de alcool. Când a ieşit din spital, în noiembrie 1960,  a dat în judecată Dior pentru încălcarea contractului şi a câştigat.

La câteva luni după aceea, a pus bazele propriei sale case de modă, alături de partenerul său, Pierre Bergé, şi finanţat de miliardarul american J. Mack Robinson. Următoarele două decenii au transformat Yves Saint-Laurent într-un imperiu.

Designerul francez a fost primul care a folosit particularităţi etnice

Piesa-emblemă

Dispariţia „greilor" din moda pariziană - Christian Dior, Coco Chanel, Cristobal Balenciaga - i-a asigurat lui Saint-Laurent tronul modei pariziene. Piesa emblematică a casei rămâne, până astăzi, „Le Smoking" - o adaptare pentru femei a costumului bărbătesc clasic. Printre altele, Yves Saint-Laurent a fost primul care a folosit particularităţi etnice în colecţiile sale şi, totodată, a fost primul care a folosit modele de culoare pe podium. Propunerile lui sunt prezente şi astăzi în modă - jachetele tip safari, cizme peste genunchi şi bluze transparente.

Lupta cu cancerul

Designerul a murit în 2008, după ce s-a luptat câţiva ani cu cancerul. Cu doar câteva zile înainte, şi-a legat destinul de Pierre Bergé printr-o uniune civilă. Funcţia de director creativ a casei a fost preluată de Stefano Pilati. Cât timp a trăit, Yves a fost decorat de trei preşedinţi francezi - François Mitterand, Jacques Chirac şi Nicolas Sarkozy.

După moartea lui ­Saint-Laurent, Bergé a scos la licitaţie întreaga lor colecţie de artă - care includea tablouri de Picasso şi Matisse şi sculpturi antice din China, iar cele peste 300 de milioane de euro obţinute le-a donat unui centru de cercetări medicale.

2008 este anul în care Yves Saint-Laurent a murit, după ce s-a luptat mai mulţi ani cu cancerul.