Avram Iancu începe cea mai dură cursă din lume, Arctic Ultra 6633: a dezvăluit care sunt cheile reuşitei şi câţi bani presupune competiţia

Avram Iancu, românul care a traversat înot cei aproape 3.000 de kilometri de la izvoarele Dunării până la vărsarea fluviului în Marea Neagră, ia startul celei mai dure competiţii din lume – Arctic Ultra 6633. Într-un interviu obţinut de „Adevărul“, bibliotecarul din Petroşani a împărtăşit detalii despre aventura pe care o începe pe 7 martie.

Curaj, încredere şi dorinţa de a termina o cursă începută anul trecut şi abandonată din cauza unei accidentări. Toate acestea îl animă pe Avram Iancu în aventura lui de a câştiga în acest an Arctic Ultra 6633 şi de a fi al doilea român, după Tibi Uşeriu, care reuşeşte această performanţă.

#sustinunerou este campania online prin care toţi cei care îl admiră îşi pot arăta susţinerea faţă de eroul nostru. Detalii din timpul cursei pot fi urmărite pe pagina de Facebook a sportivului.

Avram Iancu este primul român care s-a încumetat să lupte cu apele Canalului Mânecii, înotând fără întrerupere 12 ore şi 25 de minute, aproximativ 40 de kilometri. Este primul român care a realizat un maraton acvatic pe Dunăre, în lungime de 45 de kilometri, şi totodată primul român care a parcurs întregul curs al Dunării, de la izvoare la vărsare (2860 de kilometri), în premieră mondială fără costum de neopren, în 89 de zile. Este şi primul român care a înotat Marea Neagră până la Istanbul, în 60 de zile.

Într-un interviu obţinut de „Adevărul“, Avram Iancu a dezvăluit care sunt cheile succesului într-o astfel de cursă, care sunt satisfacţiile, dar şi care sunt costurile.

Un nou an, o nouă provocare. De ce pleacă Avram Iancu tocmai la Polul Nord?

Pentru că am lăsat o treaba neterminată. Mă întorc să termin ce am lăsat neterminat.

Cu un an în urmă ai renunţat destul de repede. Ce e diferit în 2019?

Cu un an în urmă m-am accidentat chiar la începutul cursei. Eu cred că pot termină acea cursa. Nu m-aş întoarce dacă n-aş crede cu tărie acest lucru. Cu siguranţă, sunt mai matur. Am şi împlinit de curând 43 de ani. Am epuizat un maraton de viaţă. Am trecut la ultra chiar şi cu anii.

Care e cel mai important lucru atunci când te pregăteşţi pentru o cursa, fie că este una în viscol sau în mare?

Partea logistică este foarte importantă. Mă asigur că scheletul logisticii este suficient de puternic. Apoi pregătirea fizică, dar, mai ales, cea spirituală. Motivaţia este cheia.

Cât de importantă este odihna în astfel de curse?

Odihna este foarte importantă atât în timpul curselor, cât şi înaintea lor. Fără o recuperare rapidă este imposibil să performezi. Spre exemplu, când am înotat tot fluviul Dunărea de la izvoare şi până la Sulina, n-am făcut nici măcar o zi de pauză. Au fost 89 de zile de efort continuu. Ori dacă nu reuşeam să recuperez în timpul nopţii n-aş mai fi putut să o iau de la capăt. Am şi norocul să am alături de mine un partener specializat în soluţii de dormit care mă ajută să mă odihnesc în orice condiţii.

Ce ai vrea să se spună despre România şi nu se spune?

E o întrebare care mă întristează. Mă deranjează mai mult ce se spune despre România decât ceea ce nu se spune.

Cât costă un astfel de ultramarathon şi cum reuşeşţi să te descurci?

Nimic măreţ nu se realizează uşor şi nimic măreţ nu se poate realiza de unul singur. Fără sprijinul sponsorilor, partenerilor, colaboratorilor, n-aş putea susţine astfel de proiecte. Spre exemplu, 6633 costă minim 15 mii de euro.

Care a fost cel mai negru gând care ţi-a trecut prim cap într-o cursa din asta, nebunească?

În timpul traversărilor înot ale Canalului Mânecii s-a murit de 8 ori. Inima nefericiţilor a încetat să mai bată după ore şi ore în şir de luptă cu valurile şi cu frigul. Când agonizam în cele aproape 18 ore de înot cât mi-au trebuit pentru traversare, e normal să-mi vină în minte acest lucru. Moartea prin infarct. Am trecut repede peste negrul gând. M-am abandonat în îngăduinţa divină.

Eşţi bibliotecar la Petroşani. Deci, un om care iubeşte cărţile. Ce român ţi-a deschis apetitul pentru aventură? Şi, dacă ai putea, pe urmele cui ţi-ai dori să pleci?

Cartea magică a fost „Înotul pe înţelesul tuturor“, apoi „Pilotul de pe Dunăre“ a lui Jules Verne. Nu mai plec pe urmele nimănui. Îmi urmez propriul drum.

Dacă câştigi cursa, cui îi este dedicată?

Întregii Românii. Cu bunele şi relele ei.

Se pot câştiga bani din aceste aventuri sau aduc doar recompensă morală?

Nu există miză financiară în prealabil la astfel de curse. Cea mai mare satisfacţie rămâne satisfacţia spirituală. Şi bucuria de a face, cu adevărat, ceea ce îmi place. Se mai şi câştigă câte ceva, nu zic nu, aş fi un ipocrit dacă aş spune asta. Spre exemplu, după ce am trecut Canalul Mânecii, am primit un total de 23.000 de lei, adică aproape 5000 euro.