Sfarsit de cariera pentru "broscuta"

2003 urmeaza sa fie ultimul an in care legendara "broscuta" va mai fi produsa, uzina mexicana din Puebla urmand sa sisteze fabricarea acestui automobil, care a intrat de mult in istorie, informeaza un

2003 urmeaza sa fie ultimul an in care legendara "broscuta" va mai fi produsa, uzina mexicana din Puebla urmand sa sisteze fabricarea acestui automobil, care a intrat de mult in istorie, informeaza un comunicat al firmei Volkswagen. Ca si in cazul deciziei din 1978, cand s-a renuntat la fabricarea "broscutei" in Europa, si acum tot scaderea vanzarilor sta la baza hotararii luate de conducerea VW, Volkswagen de Mexico vanzand 36.500 de broscute in 1999, doar 24.500 in 2002 si numai 4.500 de unitati in primul trimestru al lui 2003. Istoria "broscutei" incepe in 1934, cand Adolf Hitler, intr-un discurs menit sa seduca masele, a anuntat ca masina trebuie sa inceteze a mai fi apanajul celor bogati. Dictatorul l-a insarcinat pe Ferdinand Porsche (designerul sau favorit) sa construiasca "masina poporului" si i-a trasat acestuia o sarcina extrem de precisa, mergand pana la a indica pretul, viteza maxima si consumul noii masini. Porsche s-a intrecut pe sine, si in 1936, au fost gata primele prototipuri (doua berline si un cabriolet), astfel incat s-a trecut la alegerea amplasamentului pentru fabrica si, in 1938, pe un teren expropriat de la un conte german, s-a pus piatra de temelie a ceea ce urma sa devina cea mai mare uzina producatoare de automobile din lume. Hitler a venit pana si cu un nume pentru masina ("masina a puterii prin bucurie", Kraft Durch Freude Wagen in germana, prescurtat KDF Wagen), si, cu toate ca Porsche s-a dat de ceasul mortii pentru a nu-si vedea "progenitura" botezata in asemenea hal, n-a putut face nimic. Prima aparitie oficiala a lui KDF-Wagen a avut loc in 1939, iar masina a facut senzatie. Solutiile tehnice erau atat de ingenioase, designul atat de atractiv si performantele atat de bune, incat produsele concurentei pareau de-a dreptul ridicole in comparatie cu ea. Motorul din aliaje usoare facea ca primele modele sa cantareasca doar 655 de kilograme, sasiul si caroseria erau realizate din otel cu tratament anticoroziv, suspensiile independente pe toate cele patru roti, ca si barele de torsiune inventate de Porsche dadeau un comportament rutier extrem de bun, iar solutiile precum racitorul de ulei si filtrul de aer cu baie de ulei aminteau mai degraba de automobilele de curse decat de o "masina a poporului". Izbucnirea razboiului a oprit productia "civila" de "broscute", dar variantele militare ale acesteia au trecut prin cele mai dure teste cu putinta, rezistand la fel de bine in nisipurile Africii si in gerurile Rusiei. Vorba lui Porsche, "aerul nu fierbe si nu ingheata", s-a dovedit cat se poate de potrivita, intrucat sistemul de racire cu aer al "broscutei" a facut fata cu succes unor temperaturi extreme. Sfarsitul razboiului a gasit uzina de la Wolfsburg intr-o stare jalnica, numai o treime din ea ramanand in picioare dupa bombardamentele aliatilor. Mai mult decat atat, trecutul nazist era sa-i fie fatal "broscutei", intrucat englezii au vrut sa demoleze uzina, si doar interventia providentiala a maiorului Ivan Hirst a salvat situatia. Dupa cativa ani in care muncitorii au produs "broscute" aproape manual, cu materiale salvate dintre ruine, englezii au incredintat fabrica lui Heinz Nordhoff, care a reusit miracolul de a duce productia de la cateva sute de unitati in 1946 la 19.000 de exemplare in 1948 si la 46.000 de exemplare in 1949. Ferdinand Porsche, parintele "broscutei", a avut o soarta trista, fiind prizonier in Franta si ajungand sa fie acuzat de crime de razboi de catre Pierre Peugeot, omul pe care il salvase din mainile Gestapoului. A fost achitat si eliberat in 1947, dar s-a putut intoarce in Germania doar in 1949 si a murit in 1951, fara a mai apuca sa vada formidabilul succes al masinii pe care o crease. Masina a inceput sa fie exportata in toata lumea, in 1953 a demarat productia in Brazilia, in 1964 a fost inaugurata uzina din Mexic, iar in 1966 s-a deschis o fabrica in Africa de Sud. In 1955 a fost produsa "broscuta" cu numarul 1 milion, iar intre 1945 si 1977 s-au vandut 21 de milioane de exemplare, productia totala, fara a include modelele militare, ridicandu-se la peste 22 de milioane de exemplare. De-a lungul timpului s-au produs diverse variante, a avut loc o restilizare majora la mijlocul anilor '60, s-a introdus modelul "Super Beetle", au fost adaugate noi motorizari, dar in mare "broscuta" lui Porsche a ramas aceeasi. Sfarsitul aventurii europene a venit in 1978, cand VW a decis sa produca "broscuta" doar la uzina mexicana, din cauza scaderii vanzarilor si a uzurii morale a modelului. De altfel, productia se mutase de la Wolfsburg la Emden inca din 1974, pentru a face loc noului Golf. Acum, dupa inca 25 de ani, cariera "broscutei" a ajuns la sfarsit. Depasita tehnologic, ea ramane insa de neegalat in inimile a milioane de iubitori ai automobilului, acolo unde modelul "New Beetle", produs pe platforma lui VW Golf IV, nu a reusit inca sa patrunda. De altfel, este putin probabil ca vreo alta masina sa mai ajunga vreodata la o asemenea popularitate, intr-o epoca in care schimbarea modelelor o data la 2-3 ani a devenit o conditie sine qua non a supravietuirii pe piata. Pornita la drum in anii "visului de fier" al dementului Hitler si ajunsa la destinatie in vremea Uniunii Europene, "broscuta" poate fi considerata, din foarte multe puncte de vedere, o "regina" intre masini.