Povestiri pe patru roti

E sambata dimineata si au evadat din problemele de peste saptamana. Si-a adus fiecare povestea lui pe patru roti si, de aici, din fata Parcului Carol, se pregatesc sa plece in cursa Retromobil la

E sambata dimineata si au evadat din problemele de peste saptamana. Si-a adus fiecare povestea lui pe patru roti si, de aici, din fata Parcului Carol, se pregatesc sa plece in cursa Retromobil la Giurgiu. Pe 22 septembrie, cu 98 de ani in urma, cu plecare din acelasi loc, Bucuresti-Giurgiu-Bucuresti era primul raliu automobilistic de la noi. Cu cinci luni inainte se infiintase Automobil Clubul Roman Regal. Istorie... Colonialul Iti sare in ochi pentru ca arata intr-adevar a istorie. Verdele Fiat 1100 Torpedou Colonial, decapotabil, patru usi, fabricatie 1939, te impresioneaza prin noii sai stapani. "Mai avem de lucru la el", spune simplu femeia. Cand era mica se plimbase in masina tatalui sau, un masiv Ford din 1936. Nu l-a condus, pentru ca nu are carnet. "L-am vandut acum cativa ani, ca nu mai aveam unde sa-l tinem, plateam impozit mare. Noi stam la bloc. Si-acum imi pare rau dupa el, dar cel mai mult fiului meu". Din economiile lor, mama si tanarul sau fiu, inginer la un Service, au reusit sa cumpere micutul Fietel, dupa ce, evident, i-au gasit un garaj. Au luat-o cu 800 de dolari dintr-o curte din Bucuresti, unde ajunsese o ruina, dar cu motorul original in stare de functionare. Fostul proprietar nu-i stia istoria, dar o folosise pana prin anii '70. "Cred ca are peste un milion de kilometri parcursi", spune Razvan Badulescu, tanarul proprietar. Pe cartea tehnica scrie ca are un consum de noua litri la suta. Nici acum nu mananca prea mult "premium". Se conduce un pic altfel decat masina moderna din zilele noastre, cu dublu ambreiaj pentru schimbarea vitezelor. Are volanul pe dreapta, fiind construita, dupa cate se pare, pentru coloniile italienesti din Africa. Arbath "15 secunde, 10 secunde, cinci secunde, start". Brrrr... Stau pe locul din dreapta al unei masini de vis. Visul oricarui colectionar - Fiat Arbath 124 Rally, spune cu o mandrie fireasca inca tanarul sau proprietar, Horia Popescu, in timp ce-si fixeaza "centura adevarata de curse, cu patru puncte de prindere". (Acest tip de centuri trebuie sa fie inlocuite la fiecare trei ani, pe masinile care alearga in curse). Masina este o fiara frumoasa, si ce istorie are! Ascultati: "Nu este prea veche, e din '72-'73, dar este valoroasa pentru ca e rara si este o masina de concurs. Daca mai sunt astazi 200-300 in toata lumea din totalul de 900 fabricate numai pentru curse! A fost prima masina oficiala de curse a lui Fiat dupa ce a cumparat casa Arbath. Carlo Arbath a fost cel mai renumit preparator de masini sportive. Acest ultim Arbath adevarat a fost construit numai in atelierele Pininfarina, din fibra de sticla si aluminiu. Este si singura masina de curse decapotabila. A castigat trei Campionate Mondiale de raliuri, se batea cu Lancia Stratus, care era o masina de curse absolut fantastica, cu Renault Alpine, care era in plina glorie". Istoria adevarata este insa cea pentru care fostul inginer la Dacia s-a intors dupa cativa ani petrecuti in Italia, unde ii mergea destul de bine lucrand la un service. "Eram copil de zece ani cand am vazut prima data masina asta si nu-mi inchipuiam ca o sa ajunga vreodata a mea. Pe atunci alergam cu un Fiat Arbath 124 Finichi si Sempali, doi piloti de la Clubul Tractorul Brasov. Masina aia a fost distrusa. Masina mea are avantajul ca nu a alergat; eu am luat-o in '88 si nu prea se stia cum a ajuns aici. Italienilor nu le venea sa creada ca eu am o asemenea masina, pana nu le-am aratat pozele. Auzi cum canta diferentialul. La inceput m-am speriat, am zis ca e pe duca, dar am intrebat piloti care mi-au zis ca asa trebuie sa faca. Dantura asta galagioasa da randamentul maxim; cutia urla, daca ii mai lasam si tobele de concurs, nu te mai auzeai". Horia nu merge tare, pentru ca, de fapt, masina nu e de viteza, ea este extraordinara in circuit, cand "se agata" de viraje. Poza de familie In fata Teatrului Valah a ajuns toata familia. S-au asezat in linie - Dacia verde 1100 impecabila (tanarul proprietar din Arges a luat-o de la un batran care a tinut-o afara doar cu prelata). Mercedesurile "ochi de cal" si "coada de randunica", 350 SL-ul lui Ceausescu luat cu 40.000 de dolari, zice proprietarul aflat cu o blonda pe scaunul din dreapta (masina are doar 13.000 de kilometri si mai pastreaza anvelopele din cauciuc natural). Fiat-urile 1300, 1600, 850, 125, 850-ul Coupe Sport al castigatorului de la Sinaia - Dan Miciovici, si care avea sa castige si acum, o Toyota cu volanul pe dreapta, un Triumph, un Sunbeam "Hibrid" (nu toate piesele sunt originale), un puternic englez MGC-GT, un fermecator BMW 2002 din '70 elegant, suplu, care-si pastreaza toate detaliile nichelate, doua IMS 461, adevarati soldati in tinuta regulamentara cu bocanci lustruiti, inchisi la ultimul nasture, cu tot echipamentul, inclusiv lopata. Nu lipseste, desigur, Colonialul, care a venit constant cu 60 la ora. A ajuns si Olimpia (Opel) din 1956, singurul care a avut mici probleme pe traseu. Am lasat la urma "Dacia noastra", cum l-am auzit pe giurgiuvean. Nu e Dacie, insa. E bolidul Renault 12 Gordini (cea mai puternica masina din cursa) al argeseanului sufletist "nea Nicu". Masina lui este singura salvata din lotul de sase care a alergat in campionatul national, prin anii '70. Pilotii dau proba de maiestrie: trec printre doua jaloane, vireaza la stanga, inainte, inapoi, apoi linia de viteza, din nou viraje si intrare in blocul de pornire. Puterea trebuie sa fie bine dozata si astfel calculat iti sunt suficiente 22 de secunde. Mai exista si mansa a doua. Foarte multi s-au inscris la "suplete" - cat poate sa mearga masina "singura", dupa ce i-ai dat un mic impuls. Este o defilare care arata in primul rand cat de bine e reglat motorul. Istoria fara oglinzi Ma intorc cu un cochet Fiat 125 din 1968. Proprietarul sau este, de asemenea, tanarul Cristian Luca, unul din aceia care, intr-un timp, pierdea jumatate de sambata inspectand toata "averea" pe patru roti. Fiatul asta e si el o masina interesanta. Pe vremuri se aducea numai la Comitetul de Partid. Dar, "eu pot sa va spun ca pe la sfarsitul anilor '70 am mers cu un taxi 125 negru prin Bucuresti. Cred ca era din confiscari, altfel nu-mi explic". Masina moderna pentru anii ei: cinci viteze, 90 de cai putere. Este o placere sa vezi cum functioneaza "acceleratia de mana", o clapeta langa cea de soc. Din constructie, masina nu are oglinzi laterale. Ce ti-e si cu istoria asta: se descoperise un "moft", dar nu se inventasera inca acele accesorii pe care citim azi: "obiectele sunt mai aproape decat par".