"Vreau să ajung la fel de bun ca Dorinel Munteanu"

Fostul reprezentant al "generaţiei de aur" s-a despărţit de formaţia maghiară FC Sopron, grupare pe care a antrenat-o în două intervale: septembrie 2005-februarie 2006 şi august 2006-noiembrie

Fostul reprezentant al "generaţiei de aur" s-a despărţit de formaţia maghiară FC Sopron, grupare pe care a antrenat-o în două intervale: septembrie 2005-februarie 2006 şi august 2006-noiembrie 2006. Dacă prima dată a cedat echipa după un conflict verbal cu patronul Marius Vizer, acum, Selymes s-a plâns de faptul că jucătorii nu mai răspundeau la comenzi. "Nu vreau să spun mai mult, să nu existe alte polemici", ne anunţă din start fostul "tricolor", acum în vârstă de 36 de ani şi care a bifat 46 de prezenţe pentru echipa naţională de fotbal a României.
- Supărat?
- Normal, dar în viaţă trebuie să mai iei lucrurile şi de la capăt. Aşa este sănătos. N-au existat rezultatele pe care mi le-am dorit şi era firesc să demisionez. Nimeni din conducere nu s-a opus deciziei, aşa că am părăsit pe Sopron în condiţii amiabile.
- Ce au zis jucătorii când i-ai anunţat?
- Unii s-au bucurat, alţii nu. Nu mă iubeau chiar toţi. Iar eu dacă nu sunt dorit undeva, plec fără resentimente.
- Continui ca antrenor?
- Normal. Am nevoie de puţină linişte, după care mă voi apuca, din nou, de treabă. Nu vreau să se spună despre mine că sunt un tehnician ratat.
- Te tentează Liga I din România?
- Sigur. Campionatul este mult mai puternic decât în Ungaria. Aici, nivelul este extrem de scăzut. Cauzele sunt multiple: terenuri proaste, concurenţa care nu există pe posturi Sunt multe lucruri de îndreptat aici. România e cu mult înainte din acest punct de vedere, iar rezultatele din cupele europene confirmă ceea ce susţin eu.
- Colegul tău de cameră de la naţională, Dorinel Munteanu, se descurcă de minune în România.
- ştiu şi mă bucur foarte mult pentru el. A demonstrat că este un om serios, un fotbalist serios, iar acum dă dovadă de aceeaşi seriozitate şi pe banca tehnică. Mi-aş dori să fiu la fel de respectat cum este Dorinel în meseria de antrenor. Vreau să fiu la fel de bun ca el.
- Când erai coleg cu el se gândea că va deveni tehnician?
- Nu prea recunoştea, dar m-am prins că asta vrea să facă mai târziu. Mi-l imaginam un fel de Titi Teaşcă, mic şi nervos (râde). Aşa este şi acum, însă îi prevăd un mare viitor.
- De Steaua ce zici?
- Din păcate, sunt diferenţe mari între echipele din Est şi cele din Vest, care se văd în rezultatele directe. Oricum, pentru Steaua e un pas înainte că a revenit în Liga Campionilor. Ungurii, spre exemplu, n-au ajuns în grupele acestei competiţii.