VIDEO Vezi un top al celor mai ciudate zece sporturi olimpice

Jurnaliştii americani de la CNN au realizat un top al celor mai bizare sporturi olimpice. Un criteriu de clasificare al acestor sporturi a fost ciudăţenia denumirii sau neconcordanţele dintre denumire şi acţiunea propriu-zisă a sportivilor. Unele dintre sporturile prezentate mai jos vor apărea în programul olimpic de la Londra, altele nu.

Primul loc în topul realizat de CNN este proba de înot simplu sincron. Ceea ce este ciudat la această probă este oximoronul din denumirea probei. O sportivă se va sincroniza cu ea însăşi într-o probă individuală. Debutul acestei discipline a avut loc în anul 1984 la Los Angeles. În această probă, un singur înotător efectuează singur mişcări de balet în bazin. Organizatorii acestei discipline au susţinut în repetate rânduri că înotătoarea este în sincronizare cu muzica. De menţionat este că acest sport nu va fi reprezentat de niciun sportiv la Londra, disciplina fiind suspendată începând cu anul 1992. 

Club Swinging este un sport care a debutat la Olimpiada din 1904. Un sportiv ţine în cele două mâini două bâte care se aseamănă cu două popice pe care le roteşte în jurul corpului sau al capului. Cel care oboseşte pierde întrecerea, iar care este cel mai rezistent va câştiga. Nici acest sport nu va apărea la Londra, el având doar două reprezentaţii olimpice, iar în 1932 fiind întrerupt.

Trasul funiei este un sport olimpic foarte competitiv, care împarte combatanţii în două tabere. Fiecare tabără trage de funie cu scopul de a depăşi un punct dinainte stabilit. Tabăra care este trasă pierde confruntarea. Cele mai multe medalii în această probă olimpică le-a câştigat Marea Britanie. Nici acest sport nu va reprezentat la Londra. 

Împuşcarea porumbeilor a fost prima probă ce a ajuns în peisajul olimpic la Olimpiada din 1900, de la Paris. Concurenţii trebuiau să împuşte porumbeii, iar cel care împuşca cele mai multe păsări era declarat câştigător. Potriviti jurnaliştilor de la CNN, la acea ediţie a Jocurilor au fost împuşcate 300 de înaripate. Câştigătorul a doborât 21 de porumbei. Nici această probă nu apare în programul olimpic de la Londra, Paris 1900 fiind singura ediţie unde a fost reprezentată.

Cursa de înot obstacole în cadrul căreia sportivii trebuiau să înoate, evitând obstacole precum bărci sau stâlpi sau fiind obligaţi să înoate pe sub astfel de obstacole. Înotătorii nu concurau în bazin olimpic, ci în Sena, deoarece această disciplină olimpică s-a desfăşurat tot la Paris, în 1990. Evident că la Londra nu va exista această probă olimpică.

Hochei pe role a debutat în anul 1992 la Barcelona. Jocul urmează regulile hocheiului pe gheaţă, daor că în loc de patine competitorii au în picioare role. Ediţia de la Barcelona a fost singura în care hocheiul pe role a fost sport olimpic, Argintina fiind campioana olimpică.

Lovitura cu bastonul, o probă care a debutat în anul 1924. Jurnaliştii americani fac o paralelă între scrima de azi şi lovitura cu bastonul de altădată. Singura deosebire este că în loc de sabie, concurenţii aveau înainte un baston cu care încercau să-şi lovească adversarul. „Nu vom avea prilejul să vedem această probă la Londra, dar imaginaţi-vă întrecerile de scrimă, care ar avea bastoane în loc de săbii”, mai notează CNN. Jurnaliştii mai spun că acest sport se asemăna cu o artă marţială veritabilă.

Căţăratul pe funie a debutat în anul 1896, odată cu prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne de la Atena. Această disciplină presupune ca sportivii să se caţere pe o funie, iar miza este ca funia să tremure cât mai puţin sub greutatea participantului. Nici această probă nu va fi sub steagul olimpic în acest an, ultima dată când a apărut în programul olimpic fiind în anul 1932.

Trambulina a debutat ca sport olimpic în anul 2000. Precizia şi controlul corpului sunt vitale pentru succes, judecătorii acordând notele în funcţie de dificultatea exerciţiului, execuţia propriu-zisă şi timpul de execuţie. Spre deosebire de celelalte sporturi prezentate până acum, trambulina va apărea la Olimpiada londoneză, unde atât bărbaţii, cât şi femeile vor concura.

Cursa de mers pe jos presupune ca mai mulţi atleţi să concureze cu scopul de a se depăşi reciproc, chiar dacă efectiv merg şi nu aleargă. Condiţia supremă este ca unul dintre picioarele concurenţilor să fie pe pământ, iar cu celălalt atleţii pot face un pas. Procedeul se repetă succesiv pînă la finalul cursei. Cei care nu respectă regula, sunt descalificaţi. Disciplina este foarte amuzantă, astfel că ne putem distra la Londra cu atleţii care se vor întrece în mersul pe jos. Femeile vor avea de parcurs 20 de kilometri, iar bărbaţii 50 de kilometri. De menţionat este că mersul pe joc a devenit probă olimpică în anul 1904.