VIDEO Ilie Năstase împlineşte azi 71 de ani. Care au fost relaţiile lui cu familia Ceauşescu şi cum s-a dus cu puşca la un restaurant după Ion Ţiriac
0Cel mai mare tenismen din istoria României împlineşte azi 71 de ani. Ilie Năstase a fost primul număr mondial din istorie şi este una dintre figurile marcante ale acestui sport.
Ilie Năstase e un adevărat album de întâmplări spumoase. Pe unele le-a povestit, pe altele probabil le mai ţine pentru el. N-a ascuns niciodată că a doua sa mare pasiune, după tenis, sunt femeile. E un capitol aparte în viaţa sa, dar nu cel mai important.
Ilie Năstase a dominat tenisul mondial la începutul anilor 1970, când făcea spectacol pe toate arenele. A câştigat US Open (1972), şi Roland Garros (1973), a jucat finală la Wimbledon (1972) şi a câştigat Turneul Campionilor de patru ori (1971, 1972, 1973, 1975).
Pe 23 august 1973 a devenit primul număr 1 din istoria ATP şi timp de 40 de săptămâni, până pe 2 iunie 1974 a rămas acolo.
Într-un interviu acordat ziarului Adevărul în 2013, Năstase a povestit un episod amuzant de la Revoluţie, când a plecat cu puşca pe umăr la Paris.
„În ’89 locuiam la Paris. Veneam, însă, în ţară în fiecare decembrie, să-mi văd părinţii. Era 21 decembrie şi am văzut fum în faţă, se trăgea pe acolo. Şi am luat-o la fugă. La Ambasada Franţei mi-au zis că pot pleca tocmai pe 23 decembrie. Avionul meu a fost ultimul care a plecat. Nu s-a mai putut pleca din ţară după aia. Până să plec, însă, a mai fost ceva. Ţiriac îmi spusese mai demult ceva de o puşcă. O puşcă de vânătoare, primită de la Maurer, pe care nu putea să o aducă în Franţa. Şi m-a pus pe mine să i-o aduc. Făcusem cerere să pot transporta puşca asta cu mult timp înainte. Eu, idiot, mă duc, iau puşca într-o geantă de piele şi plec cu ea pe umăr. Pe 23 decembrie am plecat la aeroport cu puşca după mine. La ce vânzoleală era la Aeroportul Otopeni, nu s-a mai uitat nimeni ce transport eu şi aşa am plecat cu puşca. Mă întâlnesc seara cu Ţiriac, la Paris, la restaurant, cu nevestele, cu copiii. Atunci m-am certat cu Ţiriac rău de tot. Eu, cu puşca la spinare, în restaurant. La care Ţiriac face: «Bă, idiotule, puteai să mori!». Eu i-am zis: «Bă, idiotule, nu mi-ai spus să-ţi aduc puşca? E, uite că acuma mi-a dat-o. Uite-ţi puşca!». El: «Bă, tu eşti nebun!». Eu:«Da, sunt nebun din cauza ta». Mi-am dat şi eu seama că puteam să mor atunci“.
Despre Ceauşescu a povestit că nu le avea cu tenisul, ci cu voleiul. „Cu Ceauşescu am vorbit o dată, în 1971, când mi-a dat Ordinul Muncii Clasa I, la Sala Palatului. A trebuit să mă îmbrac militar şi mi-am prins părul cu nişte agrafe, să nu se vadă că am plete. Când îmi dădea el medalia trebuia să spun: «Slăvesc Republica Socialistă România!». Ei bine, eu nu beam alcool pe atunci. Până la 30 de ani n-am băut nicio bere. Dar am băut atunci un pahar de şampanie. La un moment dat, Ceauşescu a venit să ciocnească paharul cu mine. Şi când a ciocnit mi-a zis: «Măi, flăcăule, vezi că eu văd pe buzele tale că tu mai înjuri pe acolo în timpul jocurilor. Ai temperament!». Şi eu, ameţit de şampanie, am zis: «Da – domnu’ sau tovarăşu’, nici nu mai ştiu cum am zis – ştiţi... sunt şi eu român, am temperament de român». Atunci mi-a tras Maurer una pe la picioare şi mi-a zis printre dinţi: «Pleacă dracului de aici, dă-te mai încolo!»“.