VIDEO De ce România nu contează la Soci: o sportivă explică ce n-are ea şi ce au rivalele ei cu şanse la medalii

De-a lungul istoriei, românii au luat o singură medalie, una de bronz, la Jocurile Olimpice de Iarnă, iar asta s-a întâmplat acum 46 de ani! Marinela Mazilu (22 de ani) a dezvăluit de ce România e un fel de Luxemburg al fotbalului, atunci când vorbim de sporturile de iarnă.

Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci vor ajunge, joi, 13 februarie, la cea de a şasea zi. Până acum, cele mai bune clasări ale românilor au fost obţinute de biatlonista Eva Tofalvi (35 de ani): un loc 22 la cursa de 7,5 kilometri şi un loc 26 pe distanţa de 10 kilometri. E clar că nici la această ediţie a JO, sportivii români nu se vor apropia de medalii. 

Marinela Mazilu (22 de ani), sportiva a cărei poveste a făcut furori pe adevarul.ro, va intra, joi, în concurs, la skeleton, de la ora 9.30. Până acum, cele mai bune rezultate obţinute de Marinela sunt:

*Locul 3 la Campionatul Mondial de tineret

*Locul 4 la Cupa Intercontinentală

*Locul 19 la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Vancouver, în 2010

Mazilu a explicat motivele pentru care e aproape imposibil ca, în momentul de faţă, ea să ajungă la medalii la Jocurile Olimpice.

„Adevărul“: La Soci, o să ai o galerie formată din mama şi din fratele tău. Cât contează prezenţa lor în Rusia?

Marinela Mazilu: Sunt foarte bucuroasă că datorită campaniei P&G „Thank you, mom“, pentru prima dată, şi mama are ocazia de a mă vedea în timpul unui concurs în străinătate. Ne-am văzut deja în „Casa P&G“, apoi, duminică, la concursul Evei Tofalvi. Sper să-i demonstrez, joi, că pot să obţin o clasare bună.

Cum ajunge o sportivă din România la Jocurile Olimpice de Iarnă, la o probă cum e skeletonul?

Ca să ajung aici, m-am pregătit afară şi am participat la concursuri numai în străinătate. Din păcate, la noi în ţară chiar n-avem unde sa ne antrenăm. La Sinaia, a fost, cândva, o pistă pe care n-am prins-o. S-a închis în 2002, cred. Acum din ea n-a rămas decât betonul. 

Ce te diferenţiază pe tine de sportivele care au şanse la medalii la skeleton?

Ele au o întreagă echipă, care stă toată ziua pe pârtie. Această echipă vede fiecare greşeală comisă de sportiv. La mine, sunt eu şi domnul antrenor, Marius Ene. Iar el e singur. Nu mă poate urmări pe toată pârtia ca să-mi dea sfaturi. Aşa ar fi normal. Să fiu urmărită pe toată pârtia, la fiecare viraj. Dar la noi e destul de complicat.

Skeletonul e un sport costisitor?

Da. Pe lângă aparatul propriu-zis, avem nevoie şi de patine. dar şi de echipamentul special. 

Cu ce e diferit skeletonul de bob?

Bobul e mult mai mare, cântăreşte 200 şi ceva de kilograme. Skeletonul e mult mai uşor, nu poate depăşi, ca greutate, 34 de kilograme, şi e personalizat după corpul sportivului. 

Se strică uşor?

Skeletonul e din fier, se mai loveşte. Trebuie să-l mai schimbi. Eu cred că sunt la al patrulea sau la al cincilea de când m-am apucat de sportul ăsta.

De ce le-ai recomanda acest sport oamenilor?

Skeleton e un sport foarte frumos, nu e atât de periculos pe cât pare, deşi poţi să ajungi şi la 130-140 de kilometri la oră. Chiar merită încercat sportul ăsta în care trebuie să fii un foarte bun atlet. Altfel, n-ai nicio şansă. De exemplu, eu practic şi atletismul la nivel naţional, la 100 şi 200 de metri. E o pregătire care mă ajută foarte mult pentru skeleton. 

Ce ţi-ai propus pentru Jocurile Olimpice de la Soci?

Vreau să obţin un rezultat cât mai bun la Soci şi să fiu cât mai relaxată în timpul concursului. 

Cât timp mai poţi practica skeletonul la nivel înalt?

Încă 10-15 ani şi sunt convinsă că, dacă voi fi sprijintă, pot să ajung sus. 

O altă surpriză frumoasă e prezenţa fratelui meu, Marinel, aici în „Casa P&G“. El e cu fotbalul, iar eu mereu l-am susţinut. Acum i-a venit rândul lui să mă încurajeze.    N-am observat probleme organizatorice la Soci, iar temperatura e perfectă. Sus, la munte, nu e nici foarte cald, nici foarte frig, iar zăpada e frumoasă şi naturală.