VIDEO Antrenorul care a adus titlul Barcelonei participă la concursuri de triatlon. Povestea lui Luis Enrique, fost coleg cu Hagi la Real Madrid şi Barca

Luis Enrique a reuşit să dea lovitura pe banca celor de la FC Barcelona, câştigând campionatul la primul său an pe banca catalanilor.

Foarte puţini sunt cei care se mai pot lăuda cu această performanţă, de-a lungul timpului doar Josep Samitier, 1944-1945, Louis Van Gaal, 1997-1998, Pep Guardiola, 2008-2009, şi Tito Vilanova , 2012-2013, având aceleaşi rezultate la primul lor mandat.
Asta înseamnă că şefii Barcelonei nu s-au păcălit atunci când au decis să-i încredinţeze echipa lui Enrique, deşi venirea sa a fost privită iniţial cu scepticism. Mai mult decât atât, Luis Enrique poate realiza o triplă istorică, dacă ia Cupa Spaniei (30 mai – finală cu Atletico Bilbao) şi Liga Campionilor (6 iunie – finală cu Juventus), lucru pe care doar Guardiola l-a mai reuşit în istoria Barcelonei.
 

Cinci ani la Real, opt la Barcelona

Cine este însă Luis Enrique, antrenorul care a dat din nou strălucire Barcelonei, după un sezon, 2013-2014, în care Barca n-a câştigat nimic? Tehnicainul de 45 de ani provine din Asturia şi s-a remarcat la Sporting Gijon, de unde a fost cumpărat de Real Madrid în 1991. Aici a fost coleg cu Gică Hagi, pe care avea să-l întâlnească şi la Barcelona, unde Luis s-a transferat în 1996. El face parte din grupul aşa-zis al trădătorilor, jucători care, la final de contract cu una dintre cele două mari puteri ale Spaniei, au preferat să treacă în tabăra rivală, grup din care mai fac parte nume sonore, precum Figo, Schuster sau Michael Laudrup.
L-a retras pe Tassotti

Luis Enrique e mult mai ataşat de Barcelona decât de Real Madrid, probabil şi pentru că a jucat pe “Nou Camp” la Barcelona timp de opt sezoane, fiind unul dintre oamenii de bază ai echipei, între 1996 şi 2004. Genul de fotbalist polivalent, el a jucat pe toate posturile, mai puţin portar şi fundaş central, şi a strâns în total 300 de meciuri sub tricoul Barcei, marcând 109 goluri. Coleg de generaţie cu Guardiola, Enrique a jucat pentru naţionala Spaniei la trei turnee finale de Campionat Mondial (1994,1998 şi 2002). În 1994, el a fost victima unui atac brutal al italianului Mauro Tassotti, care l-a umplut de sânge fără a primi nici măcar cartonaş galben. În urma analizei ulterioare a fazei, Tassotti a fost suspendat opt meciuri şi până la finalul carierei lui n-a mai jucat niciodată la naţională.
Dacă jucătorul Luis Enrique a fost foarte bun, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre antrenorul Luis Enrique. Luis a fost urmaşul lui Guardiola pe banca tehnică a Barcelonei B. A preluat-o în 2008 şi a mers cu ea până în 2011. Deci are avantajul că-i ştie pe mulţi dintre tinerii fotbalişti ai echipei, iar una dintre dorinţele sale a fost readucerea la club a Deulofeu şi Rafinha, împrumutaţi de Barca la alte echipe. De la Barcelona B, Luis a plecat la AS Roma, unde a avut un mandat eşuat. Sub comanda sa, echipa n-a prin cupele europene, în sezonul 2011-2012, drept pentru care angajamentul său, valabil pe doi ani, a fost întrerupt după numai un an. Dezamăgit, şi-a luat o pauză de un an, şi a revenit sezonul trecut pe banca lui Celta, unde se spune că ar fi fost trimis chiar de Barcelona, pentru a se „încălzi”, în vedereea preluării echipei.

S-a mutat în Australia pentru surf

Ei bine, din portretul lui Luis Enrique nu poate lipsi capitolul hobby, capitol parcă mai bogat decât cel de antrenor. Spaniolul e mare amator de fitness şi practică, în timpul liber, triatlonul. Cunoscut pentru firea sa rebelă, el a ajuns la un moment dat să se mute în Australia, pentru a putea face surf. Triatlonul este însă mai mult decât un hobby dacă ne gândim că Luis Enrique a participat la concursuri internaţionale. A fost chiar şi la maratonul oraşului New York, dar şi la Amsterdam şi Florenţa. Şi-a făcut un blog de triatlonist, în care şi-a mărturisit experienţele, unele ce păreau la fel de plăcute precum cele din cariera de fotbalist. Soţia, Elena, şi cei trei copii Pacho, Xana şi Syra, i-au înţeles nebuniile şi nu s-au supărat pentru că în loc să stea cu familia, Enrique alerga, înota şi pedala ca un obsedat.  Doar fotbalul i-a învins această a doua pasiune, însă spaniolul a rămas adeptul unei pregătiri fizice excepţionale, care să împingă limitele corpului uman cât mai mult. El ţine foarte mult şi la disciplină, fiind discipolul olandezului Van Gaal şi al conaţionalului său,  Javier Clemente, la acest capitol.