Tony Brooks, pilot legendar din anii de pionierat ai Formulei 1, a decedat la vârsta de 90 de ani

Tony Brooks, unul dintre cei mai importanţi piloţi de Formula 1 din anii 50, a murit la vârsta de 90 de ani, a anunţat, marţi, fiica sa, Giulia, informează BBC.Britanicul a câştigat şase grand prix-uri şi a ratat la limită titlul de campion mondial în 1959.

După Juan Manuel Fangio, Alberto Ascari şi Stirling Moss, Brooks a fost cel mai de succes pilot al epocii sale. Brooks este considerat, alături de Moss, drept cel mai bun pilot britanic care nu a câştigat niciodată titlul în Formula 1.

Moss, care a murit în urmă cu doi ani, tot la vârsta de 90 de ani, a spus despre fostul său coechipier şi prieten: "Brooks a fost un pilot extraordinar, cel mai mare - dacă mă iartă că spun asta - pilot de curse <necunoscut> care a existat vreodată. A fost mult mai bun decât mai mulţi oameni care au câştigat campionatul mondial".

Brooks, care era ultimul supravieţuitor câştigător de curse din anii '50 în Formula 1, a lăsat o amprentă considerabilă asupra acestui sport, între 1956 şi 1959, perioadă în care a câştigat 46% din cursele pe care le-a terminat.

Brooks a câştigat prima sa cursă de Formula 1, Marele Premiu de la Siracuza din 1955, la care a participat în ultima clipă pentru echipa Connaught, în timp ce studia pentru examenele finale la stomatologie, la Universitatea din Manchester.

Succesul său a pus cariera de dentist pe planul secund, deoarece a decis să se concentreze total pe cursele auto.

A concurat în Formula 1 în 1956 cu BRM, dar a făcut-o doar de două ori cu o maşină care nu a fost una de succes. Brooks a avut noroc că a scăpat fără răni grave dintr-un accident când acceleraţia s-a blocat în timpul Marelui Premiu al Marii Britanii din 1956.

Anul următor a marcat consacrarea sa. Alăturându-se echipei Vanwall, alături de Moss, Brooks a terminat al doilea la Monaco în faţa lui Fangio, care era pe cale să obţină ultimul dintre cele cinci titluri mondiale ale sale, iar apoi a câştigat Marele Premiu al Marii Britanii.

După ce s-a transferat la Ferrari în 1959, Tony Brooks ar fi trebuit să câştige titlul mondial. Victoriile din Franţa şi Germania, împreună cu locul doi la Monaco l-au propulsat în cursa finală de la Sebring, în Florida, cu şanse la titlu, în ciuda problemelor din celelalte grand prix-uri. El a terminat pe locul 3 şi a pierdut titlul mondial în faţa lui Jack Brabham.

Brooks a mai concurat pentru Ferrari în 1960 şi 1961, înainte de a se retarge, la vârsta de 29 de ani.