Tatăl Biancăi Andreescu, încântat că şi-a luat fiica din România: Declaraţia care spune totul despre ce se întâmplă în ţară

Bianca Andreescu (27 WTA) a revenit pe teren la Rogers Cup după o absenţă îndelungată cauzată de problemele medicale. La Toronto, s-a văzut, încă o dată, cât de talentată e puştoaica de 19 ani.

Bianca Andreescu a jucat doar două meciuri între 25 martie şi 7 august, fiind ţinută pe tuşă din cauza unor accidentări. Chiar şi aşa, la revenirea pe teren, la Rogers Cup, canadianca de origine română a făcut furori! 

„Bibi“ a ajuns, deocamdată, în sferturi, acolo unde o va întâlni pe Karolina Pliskova (3 WTA). În drumul ei spre această fază, Bianca a trecut, pe rând, de Bouchard (112 WTA), Kasatkina (40 WTA) şi Bertens (5 WTA). Ceea ce a impresionat a fost că, de fiecare dată, Andreescu a câştigat în trei seturi, demonstrând, pe lângă o tărie mentală, şi o rezistenţă fizică de invidiat.

După victoria cu Bertens, tatăl Biancăi, Nicu Andreescu, a acordat un interviu pentru trimisul Digi Sport, aflat la Toronto.

Ce a spus Nicu Andreescu?

*Nu ştiu cum e în România, dar aici federaţia a ajutat-o foarte mult (n.r. – pe Bianca), a ajutat-o cu antrenor, cu facilităţi...nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi rămas în România. 

*A fost o perioadă foarte dificilă în ultimele 7-8 luni. Viaţa s-a schimbat în bine, ce a reuşit în ultimele luni a fost fenomenal, suntem foarte mândri de ea. Încercăm să o ţinem cu picioarele pe pământ şi sperăm să o ţină tot aşa. Nu e uşor, şcoala a terminat-o în sfârşit. A fost greu, dar a reuşit s-o termine. Programul e foarte încărcat, mai ales acum, joacă tot timpul.

*Aş vrea să mulţumesc tuturor din România care o susţin...Ştiu că Bianca încearcă şi ea să mulţumească, dar limba română e mai dificilă pentru ea. Le mulţumim din tot sufletul că o susţin. Suntem mândri, suntem români în primul rând, după aceea canadieni. Suntem foarte mândri că are susţinători şi în România, şi în Canada.

*E o luptătoare şi cred că are un mental foarte puternic, nu vrea să renunţe uşor. Nu pot să spun până cade pe teren, dar luptă foarte mult, asta e caracterizarea ei, o luptatoare. Sacrificiile au fost enorme, foarte multe. Pur şi simplu, viaţa noastră a fost în jurul ei...tenis, tenis, tenis, viaţa socială a fost foarte puţină, dar suntem mândri că am reuşit să-i dăm posibilitatea să facă tenis şi să ajungă unde e acum. Din suflet îmi doresc să ajungă în finală şi eventual să câştige turneul.