Stăpânii semicercului, la Bucureşti

Cristian Gaţu, Gheorghe Gruia, Ştefan Birtalan, Vasile Stângă, Mariana Târcă şi Luminiţa Huţupan sunt invitaţi de onoare la Festivalul Handbalului Românesc. Într-o ţară în care handbalul a fost în trecut sport naţional, au apărut handbalişti de 24 de carate care au făcut diferenţa pe teren ţinând primele pagini ale ziarelor.

Nume precum Cristian Gaţu, Gheorghe Gruia, Ştefan Birtalan, Vasile Stângă, Mariana Târcă şi Luminiţa Huţupan Dinu, aparţin unor generaţii diferite, dar fiecare dintre ei a scris istorie la timpul său. Jucători de legendă, campioni mondiali şi supervedete, cu toţii au încântat publicul şi au ţinut primele pagini ale ziarelor, determinându-i pe jurnaliştii de pretutindeni să scrie despre ei la superlativ.

Ştefan Birtalan, bombardierul din carpaţi

Ştefan Birtalan este unul dintre monştrii sacri ai handbalului. Dublu campion mondial cu naţionala României în anii 1970 şi 1974 şi golgeter la Campionatul Mondial din 1974, Birtalan a impresionat şi la Jocurile Olimpice.

La această competiţie el a cucerit trei medalii cu prima reprezentativă, dintre care una de argint, în 1976, şi două de bronz, în 1972 şi 1980.

De numele său se leagă şi Cupa Campionilor Europeni, trofeu pe care l-a cucerit cu Steaua în 1977. Din păcate, Birtalan nu a avut acelaşi succes în antrenorat din cauza unei hepatite de tip C.

Geniul lui Gaţu şi superclasa lui Gruia

Nici Cristian Gaţu nu mai are nevoie de prezentări. Actualmente preşedinte al Federaţiei Române de Handbal, Gaţu a revoluţionat handbalul, intrând în istorie ca un adevărat geniu, un adevărat magician al semicercului. Campion mondial în anii 1970 şi 1974,  el este considerat unul dintre principalii artizani ai succeselor obţinute de tricolori la marile competiţii ale mapamondului.

Poate mai puţin mediatizat, dar tot un handbalist de excepţie, Gheorghe Gruia a fost unul dintre jucătorii de bază ai naţionalei. Campion mondial cu „tricolorii” în 1964 şi 1970, Gruia şi-a trecut în palmares şi o medalie de bronz la Jocurile Olimpice din 1972. A fost un adevărat tunar, spaima apărătorilor, un handbalist cu multă clarviziune. Ulterior, a devenit un adevărat „apostol” al handbalului,  alegând să promoveze acest sport şi să antreneze în Mexic, unde s-a şi stabilit.

Huţupan a ferecat poarta tricolorelor

De pe lista marilor campioni ai handbalului românesc nu putea lipsi Luminiţa Dinu Huţupan. Până de curând portarul naţionalei şi al campioanei Oltchim, Huţupan a cucerit de trei ori Liga Campionilor, în anii 2001, 2002 şi 2003.

Luminiţa a reuşit această performanţă de două ori cu formaţia slovenă Krim Ljubljana şi o dată cu gruparea macedoneană Kometal Skopje. Huţupan a ridicat de două ori deasupra capului şi Supercupa Europei, iar în urmă cu doi ani a câştigat Cupa Cupelor.

Cea mai mare performanţă reuşită cu echipa naţională a fost câştigarea medaliei de argint la Campionatul Mondial din 2005. Pe plan individual, Huţupan a fost declarată cel mai bun portar al lumii în anii 1999, 2005 şi 2008. Totodată, ea a fost declarată cel mai bun goalkeeper la Campionatul European din 2000.

Naţionala masculină a României a cucerit de două ori titlul mondial în anii '70   Foto: Agerpres

Luminiţa Huţupan a decis să se retragă în acest an, lăsând în urmă o carieră demnă de invidiat. Totuşi, senzaţionalul portar nu va sta departe de handbal. Ea a acceptat să deţină funcţia de antrenor cu portarii la prima reprezentativă feminină de handbal.

Târcă, briliantul de pe semicerc

Mariana Târcă s-a făcut cunoscută ca o jucătoare de superclasă, fiind considerată de mulţi specialişti cea mai bună handbalistă a lumii în anii '80-’90.

A impresionat la Oltchim Râmnicu Vâlcea şi în Croaţia, la Podravka Koprivnica, echipe cu care a câştigat mai multe trofee, dar şi la echipa naţională. Chiar dacă îi lipseşte din palmares o medalie cu prima reprezentativă, Târcă rămâne un nume cu greutate pe Bătrânul Continent. Ulterior, ea a ales antrenoratul. Din această postură, ea a ajuns până în finala Cupei Cupelor cu formaţia olteană, în 2002, iar cu Rulmentul Braşov a cucerit Challenge Cup, în 2007.

Stângă, un adevărat tunar

Vasile Stângă face parte dintr-o altă generaţie de handbalişti, dar deţine la rândul său o carte de vizită absolut impresionantă. Stângă a fost declarat cel mai bun inter al lumii în 1982 şi a evoluat de trei ori în echipa lumii.

Deşi nu a cucerit niciun titlu mondial, fostul handbalist originar din Hunedoara a simţit gustul performanţei cu echipa naţională. Stângă a câştigat două medalii olimpice de bronz cu prima reprezentativă, în anii 1980 şi 1984, a cucerit Supercupa Mondială în 1983, iar cu echipa sa de club, Steaua, a disputat o finală de Cupa Campionilor Europeni.

Tot cu gruparea militară, dar în calitate de antrenor, el a câştigat Challenge Cup, în 2006, acesta fiind primul trofeu obţinut de o formaţie masculină românească după o pauză de 17 ani.

Performanţele handbalului românesc

Şapte titluri mondiale au cucerit handbaliştii români în istoria acestui sport. Echipele feminine şi-au adjudecat trei trofee: în 1956 (Germania), 1960 (Olanda) şi 1962 (Bucureşti), în timp ce cele masculine au câştigat aurul mondial în 1960 (Germania), 1964 (Cehia), 1970 (Franţa) şi 1974 (RDG).

Nu doar Campionatele Mondiale au fost cucerite de handbaliştii români. Astfel, băieţii şi-au mai însuşit argintul la Jocurile Olimpice din 1976 şi 1980, precum şi bronzul în 1984. Tot în aceşti ani au devenit campioni mondiali universitari, iar Steaua Bucureşti a adus Cupa Campionilor Europeni în ţară, în 1977. Fetele se mai pot mândri cu titlul de vicecampioane mondiale în 1973 şi 2005, precum şi un loc patru la Olimpiada de la Montreal (1976).