Retrospectiva unei decade epice în ATP. Episodul 3: „Djokominatorul“ Novak, „Nole-Slam“-ul şi cuţitul din rană
0Tenisul masculin a avut parte de o decadă glorioasă, datorită tripletei Federer - Nadal - Djokovic. Recordurile au curs-râu, performanţele au venit cu un plus de volum în dreptul lui Novak, dar cu cifre împinse halucinant de departe de Roger şi Rafa. România a găfâit, privind obiectiv spre simplu sau Cupa Davis, însă Horia Tecău a înălţat steagul la dublu, cu 5 finale de Mare Şlem, 2 trofee şi un argint istoric cu Florin Mergea, la Rio2016.
Continuăm retrospectiva decadei ATP şi privim către ce s-a întâmplat notabil în tenisul mondial în ultimii zece ani.
Episodul trei îi este dedicat lui Novak Djokovic, cel care are foarte multe argumente pentru a fi considerat jucătorul decadei.
Dominatorul Djokovic
Dacă la totalurile carierei Novak Djokovic este încă în urma lui Roger Federer şi a lui Rafael Nadal, în ceea ce priveşte bilanţul ultimilor zece ani, sârbul a dat cele mai impresionante lovituri. Jumătate dintre ani l-au avut pe sârb pe locul întâi la final de sezon în tenisul masculin, ceea ce este o performanţă în sine, Djokovic ratând la mustaţă „year-end number one“-ul în 2019.
Cu 45 de titluri câştigate în decadă, Djokovic domină topul celor mai multe trofee strânse în ultimii 10 ani, având şi cel mai bun procentaj de meciuri câştigate (86,3%, faţă de 84,5% pentru Federer şi 83,7% pentru Nadal). Înregistrând succese la foc automat pe hard, cu elasticitatea sa ieşită din comun, Djokovic a reuşit să impună secvenţe de dominaţie comparabile cu cele reuşite, în zilele cele mai bune, de Roger Federer.
Între 2014 şi 2017, Novak Djokovic a reuşit cea mai lungă vizită a decadei în fotoliul de lider mondial (122 săptămâni), el petrecând, în total, 247 săptămâni pe primul loc mondial în ultimul deceniu.
În această decadă, sârbul a câştigat 15 dintre cele 16 titluri de Mare Şlem ale carierei şi, de la Wimbledon 2015 până la Roland Garros 2016, a reuşit să fie primul jucător de la Rod Laver încoace care a deţinut, simultan, toate cele patru titluri de Mare Şlem. Mai mult, în 2019, sârbul a fost aproape de un al doilea „Nole Slam“, la startul Roland Garros-ului, însă un formidabil Dominic Thiem s-a opus şi i-a stricat planurile.
Cu 43 de meciuri câştigate până la Roland Garros 2011, Djokovic a reuşit cea mai lungă serie de victorii în circuit în această decadă. Are 17 finale jucate consecutiv între Australian Open 2015 şi Australian Open 2016, dar şi recordul pentru cele mai multe puncte strânse în sezon (16.950, în 2015).
Pe deasupra, Djokovic a reuşit, în 2018, prin victoria în Masters-ul de la Cincinnati, să devină primul jucător cu un „Golden Masters“ în carieră, având trofeu câştigat în fiecare dintre cele nouă turnee de 1000 puncte.
Djokovic impresionează nu doar prin volum, ci şi prin calitate. Dacă în anii 2000, cel mai frumos meci de tenis a fost, destul de clar, finala Wimbledon 2008, prin care Nadal l-a detronat pe Federer în templul din Londra, această decadă a fost marcată de victorii ireală în finale de Grand Slam ale lui Djokovic. Sârbul l-a învins pe Nadal în meciul pentru trofeu de la Australian Open 2012, după un thriller de 5 ore 53 de minute cu tenis stelar. Tot Djokovic a reuşit meciuri de cinci seturi de excepţie la Wimbledon 2018 - în faţa lui Nadal, apoi contra lui Federer - în semifinalele US Open 2010 şi în finala Wimbledon 2019.
Of-ul lui Djokovic
Aşa cum recunoştea însă cu amar fostul său antrenor Boris Becker, cel mai dureros aspect pentru Novak Djokovic este acela că fanii nu i-au arătat şi nu îi arată niciun moment tipul de afecţiune de care se bucură rivalii săi, Roger Federer şi Rafael Nadal.
Sportul mondial a demonstrat, clar, că adulaţia fanilor nu este întotdeauna proporţională cu numărul de trofee, iar Novak, în ciuda eforturilor făcute, a inimilor trimise în tribune, a dansurile de la final de meci cu spectatorii, vine mereu pe locul doi la popularitate, sârbul resimţind asta în felul în care tribuna reacţionează în meciurile sale directe cu principalii rivali (un exemplu sugestiv fiind ceea ce s-a întâmplat la Londra, în meciul direct pentru calificarea din grupe, cu Roger Federer).
CITEŞTE ŞI:
Retrospectiva unei decade epice în ATP. Episodul 2: Geniul neobosit, Roger Federer