Povestirile unor medaliate olimpice, despre Lombardia: „Înmormântările ţin cinci minute. Sicriele sunt îngrămădite, nu e nimeni să le îngroape”

Italia, cea mai afectată ţară a momentului de coronavirus, găzduieşte o serie de poveşti tulburătoare. Două exemple sunt relatate de către două sportive olimpice, care descriu situaţia din Lombardia.

România poate învăţa din situaţia celorlalte ţări europene. Rămâne de văzut, însă, cât de pregătiţi sunt românii să asculte. 

Să lucreze de acasă, dacă domeniile le permit şi să respecte, astfel, eforturile medicilor. Să respecte regulile de igienă, mai importante ca niciodată. Să iasă din casă doar pentru cumpărături, nu zilnic, ci săptămânal. Să-şi protejeze oamenii în etate din familie şi nu numai, să le explice de ce este important să stea în casă vreme de câteva săptămâni, ca să mai poată exista şi alţi ani pentru ei. 

Italia, spre exemplu, nu mai are această şansă. Două medaliate olimpice, care au cucerit „aurul” la cea mai de preţ competiţie a lumii, Jocurile Olimpice, au povestit cum se resimte situaţia în Lombardia: cimitirele au liste de aşteptare pentru înmormântări, iar crematoriile funcţionează 24 de ore pe zi.  

Sofia Goggia, o schioare în vârstă de 27 de ani şi Michela Moioli, sportivă de 24 de ani, care concurează în probele de snowboard, încearcă să trezească simţul responsabilităţii în oamenii care, deocamdată, pot preveni tragediile.

Spre exemplu, Sofia Goggia a preluat pe contul său de Twitter o fotografie grăitoare, în care militarii transportă oamenii care au cedat în această luptă, adăugând: „Asta auzim din casele noastre. Spitalele, mai ales în zona Bergamo, sunt gata să cedeze. Gândul că atâţia oameni bătrâni trec prin asta îmi frânge inima. Ei se luptă cu sentimente de singurătate şi deznădejde”.

La rândul ei, Michela Moioli povesteşte pentru o televiziune italiană: „E un război acasă. Bergamo e un oraş pustiu. Singurele sunete pe care le auzi sunt clopotele bisericii, care bat pentru morţi şi ambulanţele. În afara cimitirelor, sicriele sunt îngrămădite unele peste altele, pentru că nu e nimeni să le îngroape. Fiecare familie de aici are măcar un membru care suferă de coronavirus. Înmormântarea bunicii a durat cinci minute. Nici n-a fost timp să se adune toată familia. Acum ne rugăm pentru bunicul Antonio”.

Cifrele din Italia ilustrează, până pe 22 martie, 53.578 de oameni infectaţi, dintre care 4.825 şi-au pierdut viaţa.