Poveştile Cupei Mondiale: a mers 4.200 de kilometri pe bicicletă pentru un meci de fotbal care s-a încheiat 0-0

Povestea indianului Clifin Francis a făcut rapid înconjurul lumii. Mult mai rapid decât a parcurs el pe bicicletă distanţa dintre portul iranian Bandar Abbas şi capitala rusă Moscova.

Profesorul de matematică Clifin Francis stătea la un pahar de vorbă cu un prieten, când a fost întrebat într-o doară dacă merge la Cupa Mondială. “Bineînţeles că merg”, a răpuns el, fără  avea nicio idée depre ce presupune un drum din India în Rusia cu avionul, cazarea la hotel, mesele şi alte cheltuieli. După ce a pus totul pe hârtie, Clifin a ajuns la concluzia că cel mai economic mijloc de transport posibil şi singurul pe care şi-l permite este bicicleta. Mai făcuse un tur al Indiei în urmă cu doi ani, însă de data aceasta avea să ducă pedalatul la cu totul alt nivel.

Iranienii au avut grijă de el
Pentru a evita Pakistanul, ţară care e în conflict cu India, profesorul de matematică a mers cu avionul până în Dubai, apoi a luat vaporul până în portul iranian Bandar Abbas, unde a poposit pe 11 martie. “N-am putut să iau bicicleta în avion. A trebuit să cumpăr o altă bicicletă în Dubai, ceea ce m-a costat 700 de dolari. Din acel moment, cheltuielile mele trebuiau să se limiteze la maxim 10 dolari pe zi”.
Însă Clifin Francis a avut parte de oameni buni. A stat 45 de zile în Iran şi s-a îndrăgostit de cei de acolo. Unii l-au găzduit şi câteva zile şi i-au dat să mănânce, fără nicio pretenţie. ”Am devenit fanul Iranului din acel moment. Le-am promis acelor oameni că mă voi întoarce şi o să le prepar ceva tradiţional indian.”

A stat o zi între Azerbaidjan şi Georgia
Din Iran, Clifin Francis a ajuns la granţia cu Azerbaidjan. A stat aici mai bine de opt ore pentru verificarea actelor, întrucât slăbise deja destul de mult şi pozele din acte nu mai reflectau imaginea lui. În Azerbaidjan, şi-a petrecut cele mai multe nopţi în cort, în parcuri, dar câteva nopţi a găsit găzduire la nişte indieni din Baku. Ajuns la hotarul cu Georgia, Clifin n-a fost lăsat intre de grănicerii gruzini, deşi avea toate actele în ordine. A stat o zi în “no man’s land”, între Georgia şi Azerbaidjan, după care i s-a acordat o nouă viză şi a fost reprimit de azeri.
A aflat apoi că poate ajunge din Azerbaidjan direct în Rusia, însă trebuie să treacă prin regiunea Dagestan, una considerată nesigură. “N-am avut de ales şi pe 5 iunie intram în Rusia prin Daghestan. Marea problemă a fost că nu se vorbea deloc engleza în acea zonă. Lumea a fost surprinsă să vadă un indian pe bicicletă, însă cumva am reuşit să le explic că merg la Cupa Mondială”.

A avut bilet la singurul meci fără goluri
Cum necum, Clifin a ajuns la Tambov, la 460 de kilometri sud de Moscova, şi de aici a pedalat ca un nebun pentru a ajunge la timp la singurul meci la care a mai găsit un bilet accesibil, cel dintre Franţa şi Danemarca.  Francis a sosit în grafic, însă din păcate a mers pe bicicletă peste 4.200 de kilometri pentru a vedea singurul meci de la Cupa Mondială din faza grupelor încheiat fără gol. I-ar fi plăcut la nebunie să-l întâlnească pe Messi, să primească un autograf pe bicicletă, însă bugetul său s-a încheiat şi i-ar fi fost imposibil să ajungă la Kazan pentru jocul dintre Franţa şi Argentina din optimi. Următorul plan de călătorie? Tokyo 2020. Pe bicicletă, desigur.

Cea mai frumoasă amintitre e din Iran. Am stat patru zile la doi pensionari care m-au tratat ca pe fiul lor Ideal ar fi să predau matematica şase luni şi şase luni să merg cu bicicleta Nu ştiu de ce oamenii mi-au arătat atâta dragoste pe drum. Eram doar un străin