Oraşul Urziceni a adormit la meciul campionilor

Trei becuri chioare stau de veghe la stadionul Unirii Urziceni într-o seară obişnuită, ca oricare alta.

30 de suporteri înfocaţi sunt ciorchine pe terasa hotelului de lângă stadion, în faţa unui ecran uriaş, singurul loc unde se respiră aer de Liga Campionilor.

Se cântă imnul suprem al fotbalului european. „Cu Dumnezeu înainte!” spune Cristi strângând la piept un fular cu sigla campionilor.

Fanii se ridică la fiecare atac al favoriţilor şi oftează a neputinţă când mingea zboară pe lângă poartă la şuturile lui Apostol şi Frunză. Îşi pun mâinile în cap a disperare şi-l blestemă pe Fabiano când o vâră în aţe în ultimul minut.

„Nu-i nimic, ne revenim în repriza a doua şi egalăm!”, sună speranţa, acompaniată de sunetul strident al unei goarne care sparge liniştea unui oraş deja adormit.