Nadia Comăneci, în „Daily Mail“, despre ziua în care a fugit din România comunistă: „Credeam că n-o să-mi mai văd familia niciodată“

Fosta glorie a gimnasticii româneşti, Nadia Comăneci, a povestit despre momentul în care a fugit din România comunistă şi despre emoţiile care au stat în spatele primei note de 10 din istorie. Astăzi, are un mariaj fericit cu fostul gimnast american Bart Conner şi un copil de opt ani. „Dylan a venit cu trei săptămâni mai devreme, aşa că naşterea a fost prin cezariană. Doctorii mi-au dat nota zece la naştere! Au închis cercul.“

„La vremea aceea, înainte de Revoluţie, cine pleca din România nu mai avea cale de întoarcere. Nici nu i-am spus mamei. Am crezut că o să facă infarct! I-am spus fratelui meu, Adrian, care e cel mai bun prieten al meu. Am mers cu el şi cu soţia lui până aproape de graniţa cu Ungaria. Apoi, am trecut graniţa cu alte şase gimnaste şi, din Ungaria, am mers în Austria. Apoi, la Ambasada Statelor Unite. Ei mi-au asigurat zborul până la New York. În noaptea aceea, a fost foarte greu“, a povestit Nadia Comăneci jurnaliştilor de la Daily Mail.

Britanicii au descris în amănunt cariera impresionantă a fostei gimnaste din România. Nadia Comăneci a vorbit despre momentul critic în care s-a hotărât să fugă din România şi despre dificultatea de a trăi într-o ţară străină. „Mi-e greu să mă gândesc la acel moment. Credeam că n-o să-mi mai văd familia niciodată. Fratele meu, însă, m-a susţinut: «Mergi şi construieşte-ţi o viaţă». Când mă gândesc la acea noapte, o retrăiesc şi acum. A fost dificil, pentru că a trebuit să întorc spatele (lucrurilor pe care le aveam în România). A fost greu să plec, însă instinctul îmi spunea că trebuie s-o fac“, şi-a amintit Nadia Comăneci ziua în care a fugit. 

Despre prima notă de 10 din istoria gimnasticii, Nadia Comăneci povesteşte cu lux de amănunte: „Înainte de exerciţiu, ai fluturi în stomac şi te gândeşti că vrei să fii cea mai bună. Dar poţi face oricând o greşeală, indiferent de cât de pregătită eşti. După exerciţiu, am fost fost mulţumită de performanţa mea. Mă gândeam că o să iau o notă mare. Am auzit un zgomot puternic şi, când m-am întors am văzut «10». M-am gândit că e ciudat. Una dintre coechipiere mi-a spus: «E un 10!». Nu cred c-am înţeles ce însemna acea notă. Ştiam că 10 e cea mai mare notă, dar nu ştiam că este una istorică. Nici nu m-am gândit prea mult, pentru că urma exerciţiul la bârnă şi trebuia să mă concentrez la asta.“

Am băut din greşeală apă cu detergent şi am fost instructor sportiv în instituţia pe care o prezida Nicu Ceauşescu. Am avut iubiţi, dar nu pe el.

Nadia Comăneci spune că şi-a dorit mereu să zboare, iar gimnastica era cel mai apropiat lucru. Aceasta este, poate, justificarea performanţei ei. Dar pentru asta se antrena şase ore pe zi încă de la vârsta de şase ani. În 1981, Nadia Comăneci s-a retras din gimnastică. În absenţa informaţiilor din spatele Cortinei de Fier, au început să circule zvonuri sumbre: că s-a sinucis la vârsta de 15 ani, că s-a iubit cu Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului. „Am băut din greşeală apă cu detergent şi am fost instructor sportiv în instituţia pe care o prezida Nicu Ceauşescu. Am avut iubiţi, dar nu pe el“, insistă sportiva.

De ce a plecat? „Nu aveam voie să plec din România, lucru care mă înfuria. Nu vrei decât libertate. Vrei spaţiu, oportunităţile care ţi se cuvin“, povesteşte Nadia Comăneci. Aşa că, în 1989, la doar câteva luni înainte de Revoluţie, a plecat. Când a ajuns în America, pe Constantin Panait, cel care a ajutat-o să plece, l-a numit managerul ei. Despre el spune că a cam profitat de pe urma numelui ei, dar mai mult nu vorbeşte. „Eram puţin pierdută. Nu era nimic ca acasă. Dar mi-am spus că e doar un lucru temporar şi că, în viitor, o să fie mai bine.“

La nunta mea, în Bucureşti, erau 10.000 de oameni pe stradă. Oameni care nu s-au dus la serviciu în ziua respectivă. A fost copleşitor să vezi că oameni te preţuiesc. Nu m-am aşteptat la asta

Cu ajutorul fostului antrenor Bela Karolyi, dar şi cu sprijinul antrenorului de rugby Alexandru Stefu s-a stabilit în Canada şi a redebutat în sport. Cu Bart, un prieten pe care-l cunoscuse în 1976, s-a reîntâlnit la petrecerea de ziua sa, în 1991. Au ţinut legătura, au vorbit la telefon, iar Nadia a acceptat invitaţia lui în Oklahoma. Acolo trebuia să-l ajute cu şcoala de gimnastică pe care Bart o conducea. Când s-au întors prima dată în România, adică în 1994, Bart a cerut-o în căsătorie.

„La nunta mea, în Bucureşti, erau 10.000 de oameni pe stradă. Oameni care nu s-au dus la serviciu în ziua respectivă. A fost copleşitor să vezi că oameni te preţuiesc. Nu m-am aşteptat la asta.“

[<a href="//storify.com/Alinavasile123/nadia-comaneci" target="_blank">View the story "Nadia Comaneci " on Storify</a>]