Mutu are mai multe facultăţi decât trofee

Atacantul Cesenei a vorbit cu italienii de la „Gazzetta dello Sport“ despre studiile sale. Atacantul român are deja licenţă în Drept şi este la un pas de a-şi lua diploma în Educaţie Fizică, însă până acum n-a câştigat niciun titlu ca fotbalist.

Într-un interviu acordat italienilor de la „Gazzetta dello Sport", „Briliantul" a făcut o radiografie a ultimilor ani, evidenţiind atât lucrurile frumoase, cât şi cele mai puţin plăcute din cariera sa.

Adi Mutu despre

Suspendările pentru doping. Despre Chelsea nu vreau să mai vorbesc. Iar la Fiorentina am atins punctul cel mai de jos al carierei. Am greşit, a fost o imprudenţă.

Bătaia cu ospătarul kosovar. Când auzi înjurături din tribune, le ignori. Dar când eşti insultat în faţă nu mai e la fel. M-am simţit ofensat ca român.

Episodul Rimini. S-a spus că am fost exclus pe viaţă de la naţională. Adevărul? Am întârziat doar 35 de minute. Şi iată-mă din nou în lot!

Ce i-ar spune ca antrenor jucătorului Mutu. Eşti liber. Fă tot ceea ce vrei pe teren şi dă gol.

Meciul cu Fiorentina din etapa viitoare. Va fi emoţionant, pentru că o parte din inima mea a rămas viola. Am o singură rană deschisă, semifinala Cupei UEFA pierdută la penalty-uri cu Glasgow Rangers în 2008. Apoi, acel eşec din Ligă cu Bayern.

Proiecte de viitor. Vreau să devin antrenor. Dar, până atunci, în februarie îmi dau licenţa la Educaţie Fizică. Trebuie să-mi stabilesc lucrarea de licenţă. O am deja pe cea în Jurisprudenţă. Privind înapoi, mi-ar fi plăcut să studiez mai mult.

Debutul de sezon la Cesena. Am dat un gol, avem doar un punct, puteam să fac mai multe.

Penalty-ul ratat în meciul cu Chievo. Ca să-l ţin pe loc, i-am zis portarului „fii atent că dau scăriţă". Nu l-am convins, am tras sec şi el a ghicit colţul şi a respins.

Postul pe care e folosit la Cesena. Antrenorul Giampaolo mă foloseşte ca atacant central, deşi eu mereu am jucat al doilea vârf . Îmi place să vin din extremă, să pătrund spre centru, să combin cu atacantul şi să-mi driblez adversarul.

Felul în care greşelile din viaţa privată i-au afectat cariera de fotbalist. Am comis destule greşeli. Recunosc. Dar am jucat un rol de protagonist în mai multe echipe şi dacă nu ­mi-ar fi stat capul la fotbal n-aş fi jucat nouă ani în cupele europene.

Cel mai mare regret din carieră. Că am marcat atât de multe goluri, dar nu am câştigat nimic.