Interviu cu Mihaela Buzărnescu: „E un miracol care a pătruns în sufletul meu“

Mihaela Buzărnescu, 30 de ani, locul 20 WTA, a acordat un interviu impresionant după primul titlu WTA al carierei, cel de la San Jose.

Jucătoarea de 30 de ani, care s-a impus la San Jose şi a urcat până pe locul 20 WTA, a stat de vorbă cu senior editorul WTA, Courtney Nguyen. Mihaela a amintit despre cât de dificil i-a fost să meargă mai departe, atunci când toată lumea îi spunea să se lase.

„Wta Insider“: Mihaela, primul titlu WTA. Ce înseamnă pentru tine?
Mihaela Buzărnescu: Sunt foarte fericită să câştig o finală, mai ales la un turneu Premier, sunt foarte fericită cu ce am realizat şi sper să mai câştig astfel de turnee.

Povestea ta e una de film, a unui om care reuşeşte când e cu sptele la zid. Să începem cu ultimele 12 luni, erai pe 147 în lume şi jucai la un turneu mic din UK. Ce îţi aminteşti de atunci?
Îmi amintesc totul şi mă bucuram de fiecare moment, jucam mult, jucam finale la turnee mici şi le savuram. Meciurile acelea m-au ajutat să ajung unde sunt acum.

Te opreşti vreo secundă să te gândeşti unde ai ajuns într-un timp atât de scurt?
Doar joc şi nu mă gândesc prea mult, vreau să mă bucur de fiecare turneu. Pentru asta am lucrat şi asta mi-am dorit toată viaţa, să fiu aici unde sunt acum. Nu vreau să îmi pierd concentrarea.

Ai jucat 21 din 24 săptămâni, organismul îţi rezistă extraordinar...
Ar trebui să primesc un trofeu pentru asta, nu? (râde) E extraordinar că am reuşit să rămân fit, să joc atâtea meciuri şi mă simt bine, mă simt în formă, sănătoasă şi asta e important. Poate e un miracol care a pătruns în sufletul meu şi m-a făcut să îmi urmez pasiunea.

Cât de aproape ai fost în trecut să renunţi la visul tău?
Am fost foarte aproape, pentru că am trăit momente grele. Cei mai mulţi oameni nu credeau în mine, spuneau că sunt prea bătrână şi să încerc să îmi găsesc un job ca antrenor. Cei din federaţia română de tenis se gândeau să-mi facă o ofertă să antrenez, eu mă gândeam să antrenez afară şi de aceea mi-am luat şi doctoratul. Eram foarte confuză, nu ştiam încotro s-o apuc, dar în mintea mea eu tot speram să ajung undeva în tenisul profesionist.

Totuşi, cum ai reuşit să te motivezi să continui?
Cred că asta spune despre cât de puternică sunt şi cât mi-am dorit, pentru că asta e viaţa mea şi vroiam să dau tot ce am pentru a juca tenis. Nu vroiam să ies cu regrete.

Cât mai ai în rezervor pentru restul anului? Ai spus că un Top 10 ar fi cool...
Da, e visul meu de când aveam 14 ani şi mulţi oameni spun că am jocul pentru a atinge un astfel de obiectiv. Eu vreau doar să mă bucur şi să urc în continuare, să mă bucur până când va veni momentul să mă retrag. Până atunci, trebuie să progresez. Mereu în tenis ai ceva de învăţat, uitaţi-vă la Federer, şi el spune că mai are de învăţat.

Ai un mesaj pentru cei de acasă?
Vreau să le mulţumesc tuturor care cred în mine, care mă urmăresc. Ştiu că am suişuri şi coborâşuri, câteodată mă enervez, ţip la mine, spun lucruri urâte, dar asta pentru că trăiesc fiecare moment la intensitate. Sper că o să mă susţină tot timpul, o să fie fericiţi pentru mine, mândri de mine şi o săi fiu un model pentru copiii lor.