Interviu INTERVIU Brazilianul care poate salva naţionala României ştie de glumă: „Dacă îmi aruncaţi o banană pe teren, o halesc“

România este printre ultimele ţări din Europa care nu are la naţională fotbalişti naturalizaţi. dar această situaţie s-ar putea schimba în scurt timp.

Brazilianul Eric de Oliveira, de la Pandurii Târgu Jiu, şi-a depus actele pentru obţinerea cetăţeniei şi după dobândirea acesteia ar putea evolua pentru România. Eric este un tip haios, care avenit din Brazilia în 2007 şi care spune că se simte bineîn România.

Cum e la Pandurii?
Se simte diferenţa faţă de Gaz Metan. Sunt la o echipă care se gândeşte ca într-o zi să ia campionatul ori cupa. Anul trecut a terminat pe locul doi, condiţii sunt, lot bun avem, nu văd de ce nu ne-am bate chiar la titlu.
Ai fost aproape şi de Dinamo.
Au fost nişte discuţii, dar Dinamo trebuia să plătească la Mediaş pentru mine şi n-au fost bani. Şi cu Steaua a fost ceva. Financiar ar fi fost bine pentru mine, dar n-a ieşit nimic.
Te-ai integrat destul de uşor la Târgu-Jiu.
Eu sunt un tip prietenos, vesel. De fapt, aşa sunt toţi brazilienii. Zâmbitori. Suntem oameni care greşim, dar viaţa nu vine cu instrucţiuni pentru noi. La Pandurii am intrat uşor în vestiar şi pentru că era Cristi Pustai. El e antrenorul care m-a inventat, lui îi datorez totul fotbalistic. Şi e un om extraordinar. La Mediaş făcea o atmosferă fantastică la echipă.
Vă citea poezii?
Da, făcea şi asta. Când am promovat, ne-a citit vreo oră o poezie. Eu nu înţelegeam nimic, dar aplaudam cât puteam. Poezia şi matematica sunt pasiunile lui.
Cât de sus te gândeşti să ajungi fotbalistic?
Vreau să joc bine şi apoi vom vedea ce va fi. Visul meu e să-mi cresc copilul în condiţii bune, pentru asta trăiesc, pentru asta joc. Eu provin dintr-o familie modestă. Acasă, în Brazilia, am vândut plăcinte şi îngheţată pe stradă, am vândut butelii de gaz pentru bani. Toţi prietenii mei aveau adidaşi, doar eu nu, şi asta m-a făcut să-mi doresc mai mult. Şi vreau ca familiei mele să nu-i lipsească niciodată nimic.
Te vei întoarce în Brazilia sau rămâi aici?
Mă voi stabili în România, deja am cumpărat un teren la Mediaş, unde voi construi o casă. România mi-a dat tot. o soţie şi un copil, m-a făcut să mă simt fotbalist. Aici s-au realizat toate visele mele.
Dar ştiai ceva despre România înainte de a veni în ţară?
Auzisem de Dracula, dar credeam că e numai personaj de film. Când le-am zis prietenilor mei că sunt în Transilvania, au râs de mine, zicând: „Mă, Eric, Transilvania e un oraş din filme, nu există”. Le-am trimis poze de la Castelul lui Dracula, ca să vadă că nu e aşa. De atunci de câte ori plec în România, îmi bagă usturoi în bagaje, să mă apere de strigoi.
N-ai avut niciun incident neplăcut în România?
Nu. Chiar am rămas surprins cât de mult m-au iubit oamenii de la început. Orice aveam nevoie se rezolva. E o ţară cu oameni foarte prietenoşi.
Vreun episod de discriminare?
Aş minţi să zic că n-au fost, dar nu le-am pus la suflet. Mai strigă lumea din tribună, ţigane, cioroiule, la început am fost şocat, dar acum nu mă afectează. O dată făceam poze cu un copil şi altul i-a spus: „Ce faci mă, faci poze cu maimuţa?“. Dar, cum am spus, eu sunt vesel. Dacă-mi arunci o banană din tribună, o iau şi o mănânc. 
De unde atâta veselie pe tine?
E nativă. Şi când eram mic, la şcoală, aveam mereu roluri în comedii, la teatru. Aşa am fost mereu, zâmbitor. La Mediaş eram căpitan, dar nu meritam asta. Eu glumeam cu toată lumea, mai întârziam la antrenamente câte cinci minute, însă pe teren dădeam totul şi de aceea lumea mă aprecia aşa cum eram. Adevărul e că mie îmi place mult comedia, mă regăsesc în ea.
A ta a fost ideea să dansaţi samba după goluri?
Nu. A lui Nistor şi Nicoară. Ei au venit la mine şi au spus: „Ţigane, hai mă să facem un dans“. Le-am zis: „Ce dans să fac eu cu voi? Voi nu ştiţi samba“. Iar ei: „Lasă mă, că ştim altceva. Batem din palme, cântăm o manea, dansăm şi noi pe acolo“. La ce a ieşit, ar fi bine ca unii dintre ei să se concentreze doar la fotbal.
Tu chiar aşa bun dansator te consideri?
Am fost profesor de samba. Verişorii mei aveau o şcoală şi îi ajutam şi eu pe acolo.
În copilărie, cum ţi se spunea?
Mucosul, dar nu-mi amintesc să-mi fiu curs mereu nasul.
Care a fost idolul copilăriei tale?
Eu am crescut cu Romario, el era în vogă atunci. Apoi, mi-a plăcut mult Ronaldo al nostru, iar un adevărat geniu a fost Ronaldinho.
Neymar?
Nu, nu prea îmi place. 

900 de mii de euro este cota de piaţă a lui Eric, conform transfermarkt.de

"Cel mai mult îmi plac sarmalele, dar nu cu mămăligă. Avem şi noi în Brazilia mămăligă, dar nu-mi place nici aia"

E printre primii marcatori străini din România
Jucător Echipă Goluri Meciuri
1. Kapetanos CFR Cluj 45 118
2. Temwanjera FC Vaslui 34 147
3. Fatai Astra 33 92
4. Eric Pandurii 31 114
5. Hamza Petrolul 28 47
Jucători din străinătate activi în Liga I