Halep, primul interviu ca lider mondial: „N-am încetat să cred!“. Simona a vorbit despre relaţia ei cu un psiholog
0La scurt timp după ce a trecut de Jelena Ostapenko (8 WTA) în semifinalele turneului de la Beijing şi şi-a asigurat urcarea pe locul 1 WTA, constănţeanca de 26 de ani a acordat un amplu interviu pentru site-ul WTA.
Simona Halep se pregăteşte de finala de la Beijing despre care „Adevărul“ a scris aici, însă până la confruntarea de mâine dimineaţă, românca a vorbit despre ce a însemnat urcarea pe locul 1 mondial într-un interviu pe care site-ul treizecizero.ro l-a preluat de aici şi l-a tradus pentru publicul din România.
Asta a fost a patra oară când ai jucat un meci care a avut ca miză locul 1 mondial. Ultimele trei dăţi nu ai putut concretiza şansa şi a părut că a fost destul de dureros. Vorbeşte-mi puţin despre atitudinea pe care a trebuit să ţi-o asumi ca să treci peste lunile astea?
Încă mai spun că cel mai dificil moment pe teren a fost la finala de la Paris. Era o oportunitate să fiu şi numărul unu şi să şi câştig primul meu Grand Slam. Am fost dărâmată după acel meci. Apoi doar am continuat să muncesc. Mi-am spus că se va întâmpla într-o zi, că trebuie să intru pe teren şi să muncesc mai mult, ceea ce am şi făcut. Apoi a venit imediat Wimbledon. Am ajuns foarte aproape, la două puncte de a obţine locul 1. Am pierdut. Cred că am jucat foarte bine în sezonul american.
Pur şi simplu, nu am încetat să cred. De asemenea, echipa mea este nemaipomenită. Toţi oamenii din jurul meu, Darren mi-a spus mereu că dacă muncesc constant, pot să reuşesc. Aşa că astăzi am reuşit lucrul ăsta după foarte multe momente dificile.
Mai cred că m-a ajutat şi meciul de la US Open împotriva Mariei Sharapova, m-a ajutat să devin mai puternică şi să am o viziune mai bună asupra a ceea ce vreau să fac în cariera mea. Am înţeles că vreau să muncesc mult şi să cred ca va veni ziua în care voi fi numărul 1 în lume.
Dupa finala de la French Open, la câteva minute după ce ai pierdut, ai spus echipei tale că trebuie să continuaţi să munciţi pentru că şanse vor mai apărea. Chiar credeai asta în momentele alea?
Sigur că am crezut asta. Eu nu spun lucruri în care nu cred. Prefer să tac din gură, mai degrabă. Aşa că dacă spun ceva, înseamnă că aia simt.
Da, le-am spus băieţilor că trebuie să muncim în continuare. Simţisem de mult prea multe ori că eram foarte aproape. De aia cred că am avut puterea să continuu şi să tot muncesc. Am avut oameni minunaţi în jurul meu care mi-au repetat zi de zi că pot face asta. Aşa că e foarte important pentru mine. Echipa e importantă, şi familia e importantă.
Serviciul tău a fost foarte bun toată săptămâna. Ai spus că ai revăzut meciul cu Sharapova de la US Open şi ai simţit nevoia să îţi îmbunătăţeşti serviciul. Crezi că asta a fost ce trebuia să faci, de fapt?
După acel meci am vorbit cu Darren şi mi-a spus că serviciul meu a fost ca naiba şi de aia am pierdut. Aşa că am zis, ok, dacă asta e tot ce trebuie să îmbunătăţesc ca să o bat, atunci voi munci pentru asta. Aşa că acum pot să zic: am stat pe teren câte o oră pe fiecare zi doar pentru servicii. Darren zicea să mă potolesc, că o să mă accidentez, iar eu i-am zis că nu (râde). Mi-am dorit foarte, foarte mult. Cu toată fiinţa mea. De asemenea, am fost motivată, pentru că toată lumea mi-a spus că va veni vremea mea. Aşa că de aceea am avut puterea să muncesc.
În conferinţa de presă ai spus că cineva în mod specific te-a ajutat să crezi după French Open. Poţi să elaborezi?
Nu vreau să spun numele, pentru că ea ştie cine a fost. E psihologul meu. De asemenea, am lucrat în România cu un bărbat, care m-a ajutat după acea perioadă. Vreau să le mulţumesc cu adevărat, pentru că mi-au arătat ce trebuie să îmbunătăţesc şi ce trebuie să schimb ca să fiu mai bună pe teren. Şi credit lor pentru asta.
Crezi că sezonul 2017 a fost mai mult despre mental sau despre îmbunătăţirile pe care le-ai făcut în jocul tău?
Pe primul loc e puterea mentală. Jocul l-am avut mereu. Am fost de multe ori aproape, precum în 2014, în Singapore. Dar mental nu am fost la fel de aproape. Acest an a fost cu siguranţă anul în care m-am comportat cel mai bine pe teren. Atitudinea pe care o am acum pe teren mă bucură. Nu îmi mai e ruşine de mine.
Ţi-a mai fost ruşine în trecut?
Da, cu siguranţă. După Miami, după alte câteva meciuri din trecut. Pentru că nu mi-am putut controla emoţiile, nu am putut să mă controlez. Eram prea dură cu mine, îmi ziceam lucruri urâte. Nu merit asta, pentru că muncesc din greu şi trebuie să mă apreciez mai mult.
Ce înseamnă să fii prima româncă numărul 1 WTA în istorie?
E nemaipomenit. Ştiu că Virginia a câştigat un Grand Slam, dar sunt prima şi singura, până acum, care a ajuns pe primul loc în lume. Ilie mi-a trimis un mesaj să-mi spună că e mândru de mine. Amândoi am făcut istorie pentru România, ceea ce e grozav şi cu siguranţă că pentru mine înseamnă enorm.
Ai vreo idee despre cum sunt reacţiile acasă?
Nu ştiu. Nici nu vreau să mă gândesc, pentru că mâine mai am un meci, care o să fie foarte dificil de jucat. Dar după mâine voi merge acasă şi cu siguranţă că voi sărbători cu toată lumea.
Dacă te uiţi în urmă, care-i cea mai mare lecţie pe care o iei din acest sezon?
Cea mai mare lecţie din întreaga carieră, de fapt, a fost despărţirea de Darren de după Miami. A fost un şoc pentru mine. În acea zi am zis, ei bine, am făcut ceva greşit şi trebuie să accept că am greşit şi să încerc să schimb ceva, ca să pot să-l aduc înapoi în echipă. Asta pentru că m-a ajutat şi mă ajută enorm. Aceea a fost cea mai bună lecţie, nu doar pentru tenis, ci şi pentru viaţă, în general.
Ai apucat să vorbeşti cu el?
Bineînţeles. După meci, l-am sunat; după duş, de fapt, pentru că aveam nevoie să mă eliberez de emoţii. E foarte fericit. Eu-s al treilea lui număr 1, dar prima fată. El a spus că a avut cel mai tânăr număr 1 (pe Lleyton Hewitt) şi pe cel mai în vârstă număr 1 (pe Andre Agassi), iar eu i-am spus că eu-s Numărul 1 de mijloc. Era foarte fericit, era cu familia lui şi sărbătoreau. Sunt tristă că nu e aici, dar e ok, vom sărbători în Singapore.