Fotbaliada
0Sfântul Petru al Giuleştilor
Pe vremuri, liberalii aveau o lozincă, un slogan. Înţelept. Memorabil: „Prin noi înşine”. La el ne-am întors de când cu himera crizei ăsteia care nu a început şi pe care, nici dacă o să înceapă vreodată, noi tot o vom aştepta bine pregătiţi.
Ca-ntr-un poem de Kavafis, „Vin barbarii”, pare-mi-se. Da, trebuie să ne cumpărăm dacii, citroene tăricene, raglane şi logane; brânză de la ciobanii noştri, nu feta grecească; ulei de floare, nu din acela de olive virgine; şi, îndeosebi, fotbalişti autohtoni.
Moda lusitano-ceferistă, întinsă ca o ciumă, s-a fanat, e de abandonat. Înapoi, la seminţe de Hagi, pe vechile terenuri Voinţa, Stăruinţa, Şoimii, Scuteciştii, Placentarii! O spune chiar EL, Marele importator Jiji, cu vorbele lui simple.
Ba, o şi face! O face şi Copos, care a scos capul la presă după o tăcere strategică în care a încasat. Căci, până la urmă, toate cheile de la hrubele Rapidului tot la cingătoarea sa sunt.
La el, Sf. Petru al Giuleştilor. Şi iată că acum a început „să dea din el”, cum spunea unul din galerie. Aducerea lui Peseiro nu a fost afacerea sa, ci doar a lui Zota. Atunci, să plătească Zota!
Aducerea unor Neycanimeñios, Noname, e tot opera lui Zota. Ba, eu cred că şi Sichitiu şi-a băgat botul la oala cu miere, că prea s-a îngrăşat în ultima vreme. Vorba e că un cineva a plătit. Cine?
Că băieţii ăştia suscitaţi (şi resuscitaţi!) nu aveau ei bani. Sau, dacă aveau, nu-i scoteau! Cunoaştem marfa. Oricum, pentru Rapid, revenirea publică a lui Copos e un semn. Bun sau rău, rămâne de văzut.