Dinu „pătează“ cel mai bun rezultat din istoria clubului Dinamo: Dezvăluiri şocante după 36 de ani
0Când sportul românesc e în „comă“ din cauza coronavirusului, fostul mare fotbalist a provocat un cutremur prin declaraţiile sale.
Dinamo se mândreşte şi acum cu parcursul european din sezonul 1983-1984 în care a avansat până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, trecând de Kuusysi (Finalnda), Hamburg (Germania) şi Dinamo Minsk (Belarus), înainte de a se opri în faţa celor de la Liverpool (Anglia), după 0-1 în deplasare şi 1-2 la Bucureşti.
La 36 de ani după acel sezon memorabil, Cornel Dinu a povestit pentru gsp.ro că la parcursul din Europa au contribuit şi jocuri de culise, cum ar fi plata unor sume importante arbitrilor!
Ce a spus Cornel Dinu?
N-am putut să mai umblăm la arbitri, aşa cum făcuserăm în precedentele jocuri europene. N-a mai mers fiindcă nu mai era loc pentru căţei! Erau semifinalele Cupei Campionilor, nu prea mai era loc pentru Dinamo din Est!
Înainte de Liverpool jucaserăm cu Dinamo Minsk. Am dus genţile cu bani şi la Tbilisi, unde s-a jucat turul, şi la Bucureşti. În URSS a fost mai complicat, fiindcă arbitrul Castillejo era păzit de KGB, dar am reuşit. La Bucureşti, au fost momente în care sovieticii ne dominau atât de rău încât arbitrul a venit la margine şi mi-a spus: 'Mai ţine-i în picioare un pic, că mai mult de atât nu pot să fac!'.
Cu Hamburg, la fel, am dus geanta cu bani. Dar toţi procedau aşa! Dinamo a ajuns la acel nivel pe valoarea echipei, practica asta cu valizele pentru arbitri era generală, doar că românii ţineau atunci la imaginea ţării, conta! Iar despre sovietici se ştia şi că beau un ceai super-energizant, aşa-zis 'al urşilor'.
Atunci (n.r. cu Hamburg, la 3-0) a fost arbitru Kieser, un inspector şcolar. Eu i-am dat banii, el mi-a făcut cadouri, o cravată şi un inel din argint. Chiar am deschis geanta înainte să i-o predau domnului Kieser, am vrut să văd, din curiozitate, cam despre câţi bani era vorba. Erau toate bancnotele Europei: franci francezi, franci elveţieni, mărci. Securitatea îmi dăduse banii aşa cum reuşise să-i strângă, nu era toată suma într-o monedă.
În sezonul care a urmat, '84-'85, am jucat cu Bordeaux şi ne-a arbitrat un scoţian, McGinlay. Anghelache îl abordase din timp, dinainte ca el să plece din Scoţia, şi Securitatea pregătise o geantă cu 25.000 de dolari. O geantă pe care a preluat-o Vasile Anghel şi nu i-a mai dus-o arbitrului. Am avut vreo 16 ocazii, dar ne-a "tocat" scoţianul. S-a terminat 1-1 la Bucureşti şi s-a calificat Bordeaux, care ne egalase în prelungiri