Branding de ţară

Nu ştiu cine a fost şugubăţul (adică ştiu, da' mai bine să mă prefac că nu ştiu) care a inventat scremuta găselniţă "fabulospirit" prin care să definim specificul românesc. Mă, al

Nu ştiu cine a fost şugubăţul (adică ştiu, da' mai bine să mă prefac că nu ştiu) care a inventat scremuta găselniţă "fabulospirit" prin care să definim specificul românesc. Mă, al naibii! Dintr-o trăsătură de condei, ne-a făcut din vorbe şi cică din vorbe o să-i facem şi noi pe ei, pe europeni. Cu specificul românesc şi-au bătut capul oameni ceva mai inteligenţi decât acest Tândală al publicităţii. Părerea mea!

Mioriţa, deal-vale, ţuica de prune (ochii lui Dobrin), merge şi-aşa!, înc-un rând!, inventivitate, bine că sunteţi voi deştepţi, românul e deştept!, pe ei, pe mama lor!, ospeţie românească, azeoo*, staţi, că nu dau turcii! - şi câte şi mai câte ar putea, la fel de bine, să definească specificul nostru naţional. Dacă vorbim însă despre sport, cea mai bună caracterizare e "brânză bună în burduf de câine". Parcă numai auzindu-i şi adulmecându-i conţinutul ne umplem de semnificaţii. Fără supărare, din nicio altă ţară a Europei Centrale şi de Est n-au plecat atâtea păsări călătoare în toate punctele cardinale fără să facă prea mulţi purici. Chiar Hagi, chiar Popescu, Bursucul, Munti, Lupescu, Răducioiu, Ilie, Ilie - dacă ne uităm acum în urmă - n-au avut parte de cariere strălucitoare, exemplare. Au avut contracte bune şi perioade bune - dar nu la nivelul cel mai de sus! De ce? Nu ştiu (adică ştiu, da' mai bine să mă prefac că nu ştiu)!

Tanda pe manda, acum contăm în plan internaţional doar pe două nume, că vă place sau nu: Mutu şi Chivu. Dar ceilalţi care au plecat (cu orice preţ, chiar şi acela de a lustrui banca de rezerve) nu au avut talent? Nu au avut oportunităţi? Ba bine că nu. Îi vedeţi în rubricile ziarelor de specialitate la rubrica "şi alţii"… Intră sau nu intră, joacă sau nu joacă, nu ei sunt importanţii echipei. Nu în jurul lor se construieşte. Cum spuneam şi altădată, atunci când se întorc, parcă ar fi alţi oameni.

Şi nu pot să nu mă întreb: cine i-a băgat în burduf de câine? Ieşit cu faţa ţăndări de pe teren, Chivu mi-a amintit de sosirea lui Mutu la Chelsea, când a jucat rănit, pentru spectatori. Uite că se poate!

* Era prin 1986, când, la o Alimentară, am văzut afişul de mai sus. M-am chiombit,
m-am scărpinat, apoi am întrebat vânzătorul ce înseamnă.

- Da' ce, eşti chior? Scrie clar, boule! Azi e ouă!