Bela Karolyi, descris ca un monstru de o fostă gimnastă: Cum îşi abuza fizic şi verbal sportivele

Medalii însângerate! Aşa au fost obţinute rezultatele pe care le-a avut, pe vremuri, România într-un sport în care nu mai contează astăzi, la nivel internaţional. Şi mai bine fără medalii decât cu ele la gât, obţinute însă cu preţul unor traume care vor lăsa urme pentru tot restul vieţii.

Bela Karolyi (79 de ani) a plecat de ani buni din România, ajungând în Statele Unite, unde a fost angajat de Federaţia de Gimnastică din această ţară.

Un antrenor cu rezultate formidabile, atât în România, cât şi SUA, Karolyi a fost implicat, în ultimii ani, în nişte scandaluri monstruoase. În ţară, tot mai multe gimnaste au vorbit despre abuzurile la care au fost supuse, cât timp au fost antrenate de Karolyi. Iar în SUA, au apărut detalii despre modul în care sportivele lotului naţional au fost abuzate sexual de medicul Larry Nassar, cel care a făcut parte din echipa lui Bela Karolyi. Acesta a insistat că n-avea nicio idee despre ce făcea Nassar, condamnat la închisoare pe viaţă, în februarie 2018.

Dacă Larry Nassar a plătit pentru ce a făcut, în schimb, Bela Karolyi şi soţia sa, Marta, au fost introduşi în „US Gymnastics Hall of Fame“, în 2000. Numai că, după ce citeşti declaraţiile făcute de Marilena Vlădărău – Pereţeanu pentru Playsport, în dialog cu jurnalistul Justin Gafiuc, pare că şi Bela Karolyi merita o pedepasă similară cu cea primită de medicul Larry Nassar.

De precizat că Marilena Vlădărău – Pereţeanu, ajunsă acum la 58 de ani şi antrenoare la la CSŞ Triumf, a lucrat sub comanda antrenorilor Bela şi Marta Karolyi, în perioada 1977-1981. Iar rezultatele sportive au fost impresionante: argint la Europenele din 1978 Strasbourg, aur la Mondialul din Fort Worth 1979.

Din păcate, preţul plătit pentru aceste rezultate a fost unul groaznic, după cum a relatat acum Marilena Vlădărău.

Ce a povestit fosta gimnastă?

*Făceai realmente cursuri de anatomie pe noi, atât de slabe eram. Cel puţin în Germania înfometarea a atins cote maxime. Hrana era aproape zero! La micul dejun, o feliuţă de şuncă prin care te uitai şi un pahar cu lapte, dacă-l apucai. Când bătea Bela cu palmele în masă că s-a terminat, trebuia să te ridici imediat şi să pleci. 

*Goleam noaptea tot ce prindeam prin bucătărie, ne luam porţia de bătaie când ne prindeau, dar ne asumam riscul. Dacă era după Karoly, ar fi trebuit să nu mâncăm nimic, niciodată. Iar exerciţiile nu mergeau fiindcă suntem grase, nu pentru că muream de foame.

*Inventasem locuri dintre cele mai neobişnuite să ascundem mâncarea, precum vasul de la WC. Înveleam într-un plastic ciocolata, napolitanele sau te miri ce altceva, socotind că acolo nu le va găsi nimeni. A funcţionat reţeta o perioadă, până s-au prins de truc şi, evident, a urmat o corecţie extraordinară. Dar ce mai conta una în plus! 

*Când am ajuns în SUA, arătam efectiv precum nişte fiinţe subnutrite aduse din Somalia. Foarte bine pregătite sportiv, dar înfometate îngrozitor.

*După o oră de exerciţiu repetat obsesiv la paralele, aveam degetele anchilozate şi sângele închegat pe degete. Nu puteam nici să-mi scot palmierele, iar Bela mă tot lovea. Am cunoscut din plin măsurile lui de la picioare şi de la mâini. 

*Atunci, după antrenamentul acela groaznic de la aparat, m-a trimis să lucrez şi la spaliere. «Cum? Că nici nu pot să mă ţin!». Când am ieşit apoi din sală i-am tras o înjurătură, dar n-a auzit-o foarte bine.

*La sărituri mă ameninţa că o încasez dacă nu ţin picioarele lipite. Şi a început chinul. La un salt mă lăsa în pace, la celălalt mă bătea de la saltea până la locul de plecare. Doar peste ceafă îmi trăgea! Atunci chiar m-am uitat pe un ceas din sală. «Ia să vedem cât timp poate să mă caftească!». O oră necontenit a durat! 

*La un moment dat am simţit cum începe să-mi curgă sângele pe şira spinării şi am început să plâng. S-a răstit la mine: «Ieşi afară, vaco!». Câte o săptămână ne băga în malaxor dacă-i picam cu tronc!

*După ce mi-a tras o bătaie, mi-a spus că sunt o vacă grasă, m-a dus în faţa oglinzii, mi-a pus mâna pe sâni, pe fund. «Uite cum arăţi! Cine dracu’ o să se uite la tine? Niciun bărbat!». Scena asta m-a dărâmat şi m-a marcat în timp. M-a lovit direct în suflet, în minte. Nu înţelegeam de ce arăt rău, că abia dacă aveam 40 de kilograme. 

*Mi-era frică să merg oriunde se aflau şi bărbaţi. Mă simţeam inferioară. Am reînvăţat însă în timp să mă iubesc, să mă înţeleg, să mă apreciez. Înainte, procedam cu mine exact cum procedau antrenorii. Mă biciuiam singură la fel cum o făcea Bela. Mulţumesc însă lui Dumnezeu că m-a ţinut, totuşi, pe picioare în lagărul lui Karoly!