VIDEO Pink: „Nu trăiesc în iluzia hollywoodiană“

Pink şi-a construit cariera pe imaginea unei femei depresive. Aşa că pentru fanii ei devine puţin îngrijorător faptul că artista americană este acum o femeie căsătorită şi o mamă fericită. „Să fie acestsfârşitul lui Pink aşa cum o cunoaştem?“, se întreabă „The Telegraph“. „În niciun caz“, răspunde chiar Pink cu aceeaşi energie care o caracterizează. „Când ai o latură întunecată, nimic nu este atât de bine precum pare.“

Una dintre cele mai cunoscute cântăreţe ale generaţiei sale, Pink a vândut peste 40 de milioane de albume şi 70 de milioane de single-uri în toată lumea. În 2009, revista „Bilboard“ o numea cântăreaţa pop a deceniului.

Şi totuşi, până de curând, ea a fost subestimată, deşi era adorată de fani. Cu vocea sa un pic răguşită, specială, poate depăşi aproape pe oricine, pe Lady Gaga, pe Rihanna, pe Katy Perry. Dar niciodată nu a ajuns la faima pe care o au ele.

Fără frică, unică şi inteligentă, este foarte dificil s-o incluzi într-o categorie pe Pink: mai mult star rock decât pop, strigându-şi din toţi plămânii versurile emoţionante şi puternice. Ultimul ei album, „The Truth About Love“ a debutat pe primul loc în topurile din SUA, în septembrie. „Nu am mai fost atât de bine primită înainte“, spune cântăreaţa în vârstă de 33 de ani.

Recunoaşterea a venit după 9 ani

„Este visul meu încă de când aveam patru ani, iar acum am reuşit. Nu mă mai simt ca o artistă subestimată, care trebuie să dovedească ceva. Soţul meu îmi spune: «Hei, ţi-a luat doar nouă ani să îi faci pe oameni să te placă». Şi eu îmi spun «Hei, şi mie mi-au trebuit nouă ani să te plac pe tine...»“

Ea mărturiseşte pentru „The Telegraph“ că fetiţa ei, Wilow, i-a schimbat felul în care îşi priveşte propriile versuri. „Acum, de câte ori aud un cuvânt obscen într-unul din cântecele mele, e ca o palmă. Acum înţeleg, când înainte nu-mi păsa“, mărturiseşte cântăreaţa. Asta nu înseamnă că vrea să renunţe complet la atitudinea ei: „Avem nevoie ca fetele să fie luptătoare.“

 Relaţia sa cu Carey Hart îi oferă material pentru multe dintre cântecele ei. Cei doi s-au cunoscut în 2001, s-au căsătorit în 2006, s-au despărţit în 2008, s-au împăcat în 2009, iar fetiţa lor s-a născut în 2011.

Prima întâlnire cu Carey a avut o doză de dramatism. L-a văzut concurând la un eveniment de sporturi extreme. „A căzut de la 12 metri şi, în ziua în care l-am cunoscut, şi-a rupt 14 oase. Am crezut că a murit. Îmi spuneam: «era drăguţ, ar fi fost un tătic bun». Apoi l-am revăzut câteva luni mai târziu şi a început totul“, îşi aminteşte ea.

Pink l-a cerut în căsătorie pe Hart în 2005, în timpul unei curse. Artista se afla în tribune şi a ridicat un banner pe care scria „Te însori cu mine?“. Iniţial, Hart a ignorat semnul şi a mai făcut o tură. Numai după ce a adăugat cuvintele „Vorbesc serios!“, el a părăsit cursa şi a venit la ea. S-au căsătorit în Costa Rica câteva luni mai târziu. „Orice s-ar întâmpla, el va fi mereu dragostea mea“, spune Pink.

 Viaţa ei, muzica

Numele ei este Alecia Beth Moore şi a crescut în Dylestown, Pennsylvania. Mama ei a fost asistentă medicală, iar tatăl său un veteran al războiului din Vietnam. În melodia „Family Portrait“ a cântat despre despărţirea părinţilor ei.

„Tată, te rog nu mai ţipa, nu mai pot suportă, fă-o pe mama să se oprească din plâns, am nevoie de tine aproape“, sunt versurile acestei piese. „Asta a fost viaţa mea“, spune Pink acum. „Am fost fetiţa lu' tata şi am fost distrusă când a plecat pentru că eu şi cu mama nu prea ne înţelegeam.“

Dar, tot ea mărturiseşte, că a fost şi o uşurare: „Îţi petreci primi nouă ani ai vieţii neştiind ce se va întâmpla în casa ta şi apoi totul este o linişte totală. Şi acum tresar când se ceartă cineva.“

„Bine, mă cert şi eu cu soţul meu. Dar cu pasiune. Ne certam foarte tare, mai ales atunci când beam. El e jumătate italian, jumătate irlandez, foarte încăpăţânat.“

Acum, Pink şi mama ei sunt foarte apropiate şi vorbesc în fiecare zi la telefon. „Trebuie doar să treacă nişte ani şi să capeţi puţină înţelepciune“, spune ea. Dar încă este de părere că influenţa tatălui ei a făcut-o ceea ce este azi. „El lupta mereu pentru lucrurile în care credea“. În sufletul ei, artista rămâne o „o ţigancă“, după cum mărturiseşte, şi spune că nu se va comporta niciodată precum cei din Los Angeles: „Nu trăiesc în iluzia hollywoodiană. Nu am făcut-o niciodată şi nici n-o voi face. Şi dacă aş face asta, probabil voi întârzia şi voi fi îmbrăcată necorespunzător“.