VIDEO Horaţiu Mălăele: „Am tânjit după un film în care să port pistoale“

Actorul (57 de ani) îl interpretează pe Titel Pangică, mafiotul încălţat în bascheţi, în pelicula „Poker“, care are premiera astăzi pe marile ecrane. Chiar dacă antipatizează valul de filme de acţiune sosite pe filiera americană, Horaţiu Mălăele recunoaşte că şi-a satisfăcut un moft adolescentin prin rolul interlopului Pangică.

„Adevărul": De la cine aţi primit invitaţia pentru a juca în „Poker"?

Horaţiu Mălăele: A fost un moment de criză fortuită din cauza faptului că George Mihăiţă nu putea participa, jucând într-un spectacol al lui Tocilescu. Au căzut de acord că este nevoie de un înlocuitor şi la adeziunea colectivă a producţiei „Poker" am apărut eu.

Ce v-a atras la scenariul filmului?

Am citit scenariul, am citit şi piesa, am văzut şi spectacolul. Sunt calităţi diferite care trebuie menţionate separat. Textul are o combustie umoristică clară şi este scris de acest mai tânăr bătrân debutant, Adrian Lustig. Cu el am colaborat şi la filmul „Nunta mută", deci îl cunosc foarte bine. Piesa de teatru are calităţi excepţionale, în special în zona antropomorfismului ei. Scenariul filmului mi-a plăcut foarte tare, personajul era interesant, plus că a fost un colectiv extrem de plăcut.

Am o admiraţie constantă pentru Sergiu Nicolaescu şi pentru munca lui. Este o performanţă pentru el că, la această vârstă, duce în cârcă un film. Şi-l duce până la capăt. Despre bunătatea şi binefacerile filmului vor vorbi criticii. Sau criticii poate mai puţin, dar în orice caz spectatorii.

Ce este prioritar când acceptaţi un rol în film sau în teatru?

Depinde. Am avut posibilitatea pretimpurie să-mi aleg personajele. Am acceptat şi am refuzat roluri. Faptul că un rol a fost bun sau mai puţin bun, mi se datorează în exclusivitate. Nu am nişte criterii exacte. Poate în momentul acela am pus în balanţă dacă am mai făcut asemenea lucru, dacă viaţa poate deveni mai puţin plicticoasă în preajma personajului, dacă este oportun să fac aşa ceva.

Evident, şi soluţia financiară poate să te împingă sau să te extragă din anturajul unui rol.

Aţi vrut rolul interlopului sau aţi tânjit după un altul?

Într-un fel, am o lehamite faţă de filme cu pac-pac care au înghiţit piaţa mondială, şi acum vorbesc, în special, despre cinematografia americană. În copilăria mea şi în ambiţiile mele adolescentine, am tânjit după un film în care să port pistoale şi să împart lumea în două. Iată, ca o defulare, după amar de timp, s-a ivit acest rol. Spunea cineva să iei viaţa în serios, dar nu prea. Nu ştiu dacă nu se potriveşte şi aici. Puteţi să luaţi şi filmul acesta în serios şi nu prea.

S-a râs mult la filmări?

Pe alocuri s-a râs mult, pe alocuri am fost extrem de serioşi. Am fost şi crispaţi, au fost şi scene mai tensionate, aproape bătăioase, s-au detensionat, «am pupat Piaţa Endependenţei» (Ion Luca Caragiale „Telegrame" - n.r.) şi iată premiera filmului.

Aţi lucrat pe platoul de filmare cu băieţii dumneavoastră, Cristian şi Bogdan. Cum s-a ajuns la această formulă?

S-a ajuns aici în mod obiectiv. Unul a terminat regia de film, iar celălalt trebuie să termine acum aceeaşi facultate. În Bogdan am descoperit un posibil actor, atent şi versatil, care ar putea să facă meseria asta dacă ar fi interesat. În Cristian, care termină regia, am descoperit un om cu autoritate, capabil să conducă o echipă, drept şi bătăios, în sensul cel mai clar al cuvântului.

Credeţi că meseria dumneavoastră a contat în alegerea lor?

Nu cred, n-au dat semne clare de interes. Alegerea a fost spontană şi cred că ţine de taina lor. Este o meserie grea cea de regizor de film. Tentaţiile mele au trecut şi prin faza asta şi cunosc destul de bine dedesubturile stânjenitoare ale meseriei, dar şi lumina ei fastuoasă.

Cum s-a împăcat regizorul Mălăele cu „dictatura" altui regizor?

De obicei, nu mă bag în afacerile regizorale ale altora pentru că avem opţiuni aproape paralele despre ceea ce înseamnă scopul acestei meserii. Îl admir pentru Nicolaescu pentru lucrurile bune pe care le-a făcut în viaţa lui şi, mai ales, pentru forţa lui titanică, fără precedent în istoria cinematografică românească, şi cu o concurenţă destul de modestă, în istoria lumii, cred.

Aţi avut multe colaborări internaţionale. Există, până la urmă, „noi" şi „ei"?

Da, există. Există foarte multe diferenţe de organizare, de structură şi de respect. Noi debutăm, ei ştiu.

„Funeralii fericite", în regia lui Mălăele

Actorul şi regizorul pregăteşte cea de-a doua peliculă regizată de el, în colaborare cu Mediapro Pictures. „Suntem în oala unui viitor film, în regie proprie, după o idee de-a mea şi scenariul lui Adrian Lustig. Vom debuta, probabil, în toamna acestui an şi vom purcede la facere în primăvara anului viitor", a spus Horaţiu Mălăele.