VIDEO Brian Johnson, „uraganul“ rock’n-roll
0Vocea din ultimii 30 de ani ai formaţiei AC⁄DC a avut parte de un destin asemenea muzicii sale: energic, imprevizibil şi original. După moartea lui Bon Scott, în 1980, Brian Johnson a devenit solistul trupei în urma unei probe susţinute în faţa membrilor AC⁄DC. A convins prin vocea şi personalitatea excentrică.
Legenda spune că Brian Johnson a ajuns în atenţia AC⁄DC după ce un fan a venit cu ideea şi cu un demo în faţa rockerilor australieni rămaşi fără solist. Niciunul dintre membrii trupei n-a confirmat până acum acest scenariu. „Back in Black", primul album lansat împreună cu AC⁄DC, în 1980, rămâne mărturia unui succes neegalat al formaţiei. După „Thriller", al lui Michael Jackson, materialul este al doilea cel mai bine vândut album din lume.
„Îndată ce-am spus că o să continuăm, lumea a început să spună că e imposibil, că suntem terminaţi. Ne mai presa şi compania de discuri, toţi erau pe capul nostru, dar, la vremea aceea, singurii calmi şi cu capul pe umeri eram noi", declara Angus Young, membru fondator AC/DC, după moartea lui Bon Scott. Soluţia a venit mai repede decât s-ar fi aşteptat oricare dintre ei.
Începutul unei frumoase prietenii
Vocea „ca un uragan" a lui Johnson, pasiunea pentru blues, dar mai ales atitudinea rebelă de pe scenă i-au asigurat locul printre alţi zeci de concurenţi. „Ne doream un tip în stare să facă ceea ce făcuse Bon, iar asta însemna tărie de caracter. Dar nu voiam pe cineva care să fie o imitaţie perfectă a lui Bon", declara Angus Young în 1980, pentru revista „Juke". Brian a intrat oficial în trupă la 8 aprilie 1980, cu un salariu fix de 170 de lire pe lună. „Adevărul este că am ajuns la AC⁄DC din noroc", mărturisea el. „Toţi avem o şansă în viaţă, cred eu. Trebuie doar să o înhaţi cu amândouă mâinile şi s-o foloseşti", spunea Brian.
Fraţii Young l-au familiarizat de la bun început pe Johnson cu filosofia trupei: „Facem ce facem, cântăm ce cântăm şi nu contează ce spun criticii. Fără discuţii. Sfârşitul poveştii". Malcolm şi Angus Young au continuat să facă ce-au făcut dintotdeauna, adică au scris riffurile şi acordurile de bază, iar solistul compunea versurile şi linia melodică. Aşa se întâmplau lucrurile cu Bon Scott, aşa au procedat şi cu Brian Johnson.
Albumul „For Those About to Rock We Salute You", lansat în 1981, era mărturia unei echipe bine sudate, ale cărei piese s-au potrivit perfect. „Cel mai mare avantaj al faptului că eram în această trupă a fost că puteam merge la concertele lor fără să dau banii pe un împuţit de bilet, pe cuvântul meu! Mi se întâmpla să uit că trebuie să cânt şi mă opream şi priveam formaţia pentru că sunt de părere că băieţii erau al dracului de grozavi", declara Johnson, la doi ani după venirea sa în trupă. Brian a auzit pentru prima dată de AC/DC în 1978. În următorii doi ani îl va impresiona pe Bon Scott, în barurile în care cânta, prin prestaţia sa pe scenă. Niciunul dintre ei nu bănuia rocada pe care destinul urma s-o joace.
Geordie, trupa de început
Brian Johnson a făcut echipă cu Brian Gibson (tobe) şi Tom Hill (bas), în 1971, iar peste un an şi-au unit forţele cu Vic Malcolm, într-o trupă numită USA. La puţin timp după, au schimbat numele formaţiei în Geordie. „Ca să supravieţuiască, au fost nevoiţi să facă blatul la restaurante: se repezeau să înhaţe resturile înainte să le strângă chelnerul sau se trezeau dimineaţa să fure laptele îndată ce era adus de lăptar", scriau jurnaliştii australieni. După lansarea primului single „Don't Do That", în 1972, reacţiile n-au întârziat să apară.
„Poate cel mai puternic personaj de pe scenă este Brian Johnson, ale cărui bufonerii şi aspect au stabilit imediat un raport cu publicul", scria revista „New Musical Express", la 28 octombrie 1972. Albumul „Hope You Like It", înregistrat în 48 de ore, care conţinea mai mult single-uri de factură pop, s-a aflat timp de 35 de săptămâni în topul britanic. Cel mai mare succes al formaţiei a fost piesa „All Because of You", care a ajuns pe locul şase, în 1973.
Viaţă în mina de cărbune, înainte de AC⁄DC
Născut la 5 octombrie 1947, în Dunston, Gateshead (nord-estul Angliei), Brian Johnson a fost unul dintre cei patru copii ai familiei. A crescut în Preston Village, North Shields, „într-o casă acoperită cu un praf fin de cărbune de la trenurile cu aburi care treceau prin apropiere", potrivit volumului „AC/DC Maximum Rock&Roll", scris de Murray Engleheart şi Arnaud Duriex. Tatăl lui Brian, Alan, fost sergent major în Armata Britanică, a luptat în Africa şi în Italia în cel de-Al Doilea Război Mondial. Ulterior, munca în mină i-a făcut plămânii ferfeniţă.
Băiat de cor
Potrivit celor doi jurnalişti australieni, Brian Johnson şi-a descoperit vocaţia la nouă ani, când i-a auzit pe Johnny Duncan and the Blue Grass Boys cântând „Last Train to San Fernando", la Radio BBC. „Brusc, întreaga viaţă i-a apărut în faţă", scriu aceştia. După ce-a descoperit că are talent, a devenit băiat de cor, ceea ce îi asigura şi nişte bani de buzunar. Brian a părăsit Şcoala Secundară din Dunston Hill la 15 ani ca să devină ucenic la un lucrător de metal, apoi a studiat ingineria la Gateshead Technical College.
Prima trupă în care a cântat s-a numit The Gobi Desert Canoe Club, formată împreună cu câţiva prieteni de la fabrica la care lucra. Brian era vocalistul, dar asta nu însemna că avea bani pentru chitară sau pentru tobe. Prima piesă cântată în public a fost „Not Fade Away", a lui Buddy Holly, unul dintre idolii adolescenţei sale. A câştigat şapte lire pentru prestaţia sa, jurnaliştii australieni menţionând episodul ca fiind unul decisiv în viaţa sa. Şi-a lăsat părul lung şi şi-a schimbat hainele ca să fie în pas cu tendinţele. A început să asculte blues, iar cel care a constituit catalizatorul aspiraţiilor muzicale a fost părintele bluesului britanic: John Mayall.
La 17 ani, a plecat în armată pentru trei ani, fiind detaşat în Germania cu regimentul de paraşutişti Beretele Roşii. Avioanele au fost o pasiune încă din copilărie, iar paraşutismul era una dintre marile plăceri ale vieţii lui.
Record la Top Gear
Brian Johnson (63 de ani), printre altele un pasionat de maşini, a fost invitat, în 2009, în emisiunea de la BBC, „Top Gear", prezentată de Jeremy Clarkson. A concurat la o cursă cu un Chevrolet Lacetti, pe care a terminat-o într-un minut şi 45 de secunde, clasându-se pe locul doi în topul emisiunii. „Omul care a vândut mai multe albume decât Beatles, dar pe care, cel mai probabil, nimeni din audienţă nu l-a auzit", a sunat introducerea lui Clarkson.