Greta Garbo, Sfinxul suedez de care Hitler a fost îndrăgostit ca un adolescent

După ce-a fost Mata Hari pe marele ecran, Sfinxul suedez și-a încheiat cariera actoricească prematur și-a devenit spion. Iar misiunea ei strict secretă îl viza chiar pe liderul nazist.

A devenit cunoscută între cele două Războaie Mondiale, fiind unul dintre puținii actori care a reușit trecerea de la filmele mute la cele vorbite. Însă, cariera ei hollywoodiană s-a încheiat când actrița suedeză avea doar 36 de ani. După ce țara ei natală intrase în Marea Recesiune și publicul nu-i mai aprecia stilul de viață cosmopolit, nonconformista Garbo era tot mai des arătată cu degetul – care era contribuția ei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Marlene Dietrich se spetea distrând trupele din Europa și susținând spectacole cât mai aproape de câmpul de luptă? Ei bine, contribuția ei era secretă! Misiunea Gretei era să se întâlnească cu fanul ei înflăcărat, Adolf Hitler, și să-l reducă pe acesta la tăcere cu pistolul pe care-l avea în poșetă.    

Greta Garbo a devenit unul dintre eroii necunoscuți ai conflictului mondial după ce a fost angajată de MI6, Serviciile Secrete britanice, pentru o serie de misiuni care-i puneau viața în pericol. În decembrie 1939, de pildă, Garbo a fost abordată de producătorul britanic Alexander Korda, care i-a propus, chipurile, să se alăture distribuției filmului The Thief Of Baghdad. În realitate, Korda era un agent MI6, care-o cooptase pe Garbo ca să strângă informații despre unul dintre cei mai bogați oameni ai vremii, conaționalul ei Axel Wenner-Gren, prieten la cataramă cu Hermann Goering, mâna dreaptă a lui Hitler.

"Domnul Hitler mă simpatiza mult. M-a tot invitat în Germania"

În timp ce continua să strângă informații despre simpatizanții naziști și să transmită mesaje top secrete între agenții britanici și Regele Suediei, Garbo a început să țintească la cel mai înalt nivel: „Voia să bifeze misiunea supremă – asasinarea lui Hitler!”, a conchis biograful ei.

Domnul Hitler mă simpatiza mult. Mi-a tot scris și m-a tot invitat în Germania și, dacă situația ar fi fost prielnică, m-aș fi dus la el și mi-aș fi scos pistolul din poșetă și l-aș fi împușcat, pentru că eu aș fi fost singura persoană pe care ei n-ar verifica-o, i-a dezvăluit actrița prietenului ei, Sam Green. Ce-i drept, „Führer radia” când se uita la filmul ei, Camille (1936), după cum a dezvăluit ministrul propagandei, Joseph Giebbles, în jurnalul său. Înamorat ca un adolescent, Hitler i-a trimis Gretei o scrisoare plină de admirație, la care Garbo era cât pe ce să răspundă.

Actrița retrasă de la Hollywood în 1941 n-a reușit să-l înlăture pe liderul nazist, iar în restul lunilor de război, Greta Lovisa Gustafsson, cum era numele ei real, a rămas la fel de discretă. N-a mai fost zărită decât la o singură petrecere mondenă și nu s-a mai întors niciodată în fața camerelor de filmare, în ciuda ofertelor extrem de generoase primite. Retragerea ei „temporară” din actorie a durat 49 de ani, adică până la finele vieții ei, în 1990. „I vant to be alone!” (n.r. „Freau să fiu singură!”), replica ei definitorie din filmul Grand Hotel, i-a devenit motto în viață. S-a mutat singură într-un apartament în Manhattan, unde și-a petrecut ultimii ani din viață într-o izolare completă. Nu s-a măritat niciodată, n-a avut copii, iar idilele în care a fost implicată au fost pasagere (pe actorul John Gilbert, partenerul ei din Flesh and the Devil (1927), l-a părăsit la altar).

Misterioasă până la extrem, refuza vehement să dea autografe sau să ofere interviuri presei și evita constant premierele de film și chiar ceremoniile de premiere. După ce fusese nominalizată de trei ori la Oscar, nu s-a prezentat nici măcar la ediția în care a primit o statuetă onorifică de aur, în 1955.

De fapt, alienarea ei a mers atât de departe, încât, atunci când călătorea sau mergea la vreun spectacol, cumpăra mai multe locuri în avion sau la teatru, tocmai pentru a nu avea pe nimeni în jur. A murit singură pe 15 aprilie 1990, la 84 de ani, în apartamentul ei de pe Strada 34. Era înconjurată doar de operele ei de artă dragi, în valoare de milioane de dolari, care au compensat pentru sărăcia lucie în care trăise în copilărie. Atât.  

Foto: Profimedia, Getty Images