FOTO Noua generaţie de scenografi

Cezara Armaşu, Mihaela Poenaru şi Călin Papură au realizat decorurile pentru filmele lui Cristian Mungiu şi ale lui Nae Caranfil. Decorurile filmelor româneşti premiate la Cannes, propuse la Oscar sau răsplătite cu premii la festivalurile internaţionale au fost realizate cu multă pricepere.

Realizarea decorurilor pentru o producţie cinematografică nu e un lucru uşor.Totul începe cu lectura scenariului, apoi urmează perioada de documentare, care ţine cont de perioada epocii.

Ulterior, se face o schiţă de decor (desene artistice şi tehnice) care sunt prezentate regizorului şi producătorului, iar în final se trece la următoarea etapă, construcţia propriu-zisă a decorului. Noua generaţie de scenografi din România, printre care se numără Cezara Armaşu, Mihaela Poenaru şi Oana Radu, s-a remarcat în ciuda problemelor cu care s-a confruntat - bugetul redus al producţiilor şi timpul scurt pe care fiecare l-a avut la dispoziţie.

Obiectele de epocă se găsesc greu

Cezara Armaşu, scenografa care a realizat decorurile pentru „Amintiri din Epoca de Aur 1", este din Chişinău şi a urmat Facultatea de Grafică. După absolvire s-a orientat către design interior iar, la un moment dat, la sugestia unui prieten, a făcut decorurile pentru un videoclip. După ce lucrat mai mulţi ani la realizarea unor spoturi publicitare alături de Cristian Mungiu, Cezara Armaşu a semnat decorurile şi la continuarea filmului care i-a adus regizorului premiul Palme d'Or la Cannes.

„Obiectele din perioada comunistă sunt greu de procurat, au trecut 20 de ani, noi ni le amintim, dar ele se găsesc rar şi-atunci trebuie să improvizezi foarte mult. Mai există diferite locuri - Buftea, de exemplu - de unde pot fi procurate", spune scenografa. Pentru a face rost de câteva dintre obiectele de recuzită, Cezara a căutat şi pe la cunoscuţi. A luat steaguri şi portretul lui Ceauşescu de la un prieten, iar de la bunica ei cratiţe, tigăi şi prosoape.

La filmări, scenografa a avut parte şi de momente vesele. „M-am amuzat la partea cu acel carusel. În momentul în care a ajuns, am descoperit că plăcile erau cu maşini şi femei dezbrăcate şi a trebuit să facem repede ceva care să se potrivească cu epoca. Dimineaţa, la ora 4.00, ne-am apucat de pictat", rememorează aceasta.

Un alt moment de care Cezara Armaşu îşi aduce aminte este găsirea locului unde au filmat scena din curtea primarului. „Am luat-o din casă în casă şi am ajuns la o doamnă într-o gospodărie. Curtea ei se potrivea de minune cu filmul, ca loc şi ca obiecte. L-a recunoscut pe Cristi, şi-a chemat bărbatul - care grebla în grădină - şi ne-a lăsat să filmăm", povesteşte ea.

„4, 3, 2" şi „Amintiri din Epoca de Aur 2"

Mihaela Poenaru a realizat decorurile pentru filmele „4, 3, 2" şi „Amintiri din Epoca de Aur 2", ale regizorului Cristian Mungiu. Cel mai greu i-a fost să găsească locurile de filmare întrucât, cele mai multe dintre ele, au fost modificate.

„Nu am căutat cu predilecţie să impunem un cenuşiu, deşi, la început, au fost nişte discuţii care au stabilit un fel de cromatică a filmului. Cred că nici nu existau foarte multe lucruri cu o prezenţă coloristică puternică, doar cele din zona emoţiilor erau foarte puternice atunci. Cenuşiul acela venea din trăirile oamenilor, din apăsările lor", explică Mihaela Poenaru conceptul.

Oana Radu, pe o stradă „de epocă“ din serialul „Aniela“

„Restul e tăcere", un proiect dificil

Călin Papură, un experimentat în această meserie, este cel care a realizat decorurile pentru filmul lui Nae Caranfil, „Restul e tăcere". Scenograful mărturiseşte că „cel mai greu este să găseşti comunicarea cu cei cu care lucrezi". Cele mai mari probleme i le-a creat „strada Paris", pe care a realizat-o în studiourile de la Buftea, ajutat de o stradă deja existentă.

„A mai trebuit să fac, de la zero, un tramvai cu cai", adaugă acesta. „Filmul a fost greu, din cauza epocii, dar şi a lui Nae Caranfil, care era destul de crispat din punctul meu de vedere", povesteşte Călin Papură despre experienţa de la „Restul e tăcere".

Timpul pe care l-a avut la dispoziţie a fost destul de scurt, documentarea a durat o lună, iar pregătirea, alte trei - patru. „Realizarea a fost mai complicată decât conceperea lor îţi trebuie imaginaţie şi experienţă. Am construit două maşini de la zero, o motocicletă cu ataş, biciclete, cărucioare de epocă, flaşnetă. Trebuie să te încadrezi în buget şi în timp, care e foarte scurt pentru că, cu cât durează mai mult filmările cu atât costurile sunt mai ridicate", explică el.

Decoruri pentru filmul lui Coppola

Călin Papură este cel care a realizat decorurile şi pentru filmul „Youth Without Youth", regizat de Francis Ford Coppola, „cel mai minunat proiect", după cum afirmă scenograful.

Despre Francis Ford Coppola, Papură spune că este un om modest, pozitiv şi flexibil, care creează o atmosferă plăcută pe platourile de filmare. Cel mai mult la meseria sa, apreciază faptul că nu face niciodată acelaşi lucru şi are mereu ceva nou de inventat. Călin Papură a lucrat cu regizori precum Dan Piţa, Andrei Blaier sau Mircea Veroiu.

Cine a făcut turnul Eiffel din curtea lui State?

Oana Radu este scenografa serialului de epocă „Aniela". Aceasta a creat 96 de interioare, pentru care au fost achiziţionate obiecte din magazine de antichităţi, din China sau din studiourile Media Pro.

Despre achiziţionarea recuzitei, Oana Radu spune că mers până în China: „Din păcate, la noi nu s-au mai păstrat în condiţii bune multe lucruri şi nu se mai găsesc multe detalii din epocă, care nu sunt uşor de înlocuit, chiar este imposibil, aşa că am apelat la varianta China". Cele mai complicate locuri de filmare realizate de ea au fost casa Vulturescu şi Uliţa Mare, Calea Victoriei de pe vremuri.

Pentru serialul „State de România", Oana Radu a creat o recuzită de joc: tabloul renumit cu State şi cu Flacăra, roata din Paris, turnul Eiffel din curte, colecţia de maşinuţe a primarului şi lucrurile personale ale personajelor.

În afară de faptul că şi-a pus amprenta în „Amintiri din Epoca de Aur 1", Cezara Armaşu a semnat şi scenografia serialului de televiziune „Efect 30". La acest proiect a improvizat mult şi a încercat să personalizeze spaţiile în care trăiesc personajele. „Ştefan este fotograf şi-atunci în camera lui punem câteva obiecte de artă", explică ea conceptul.