Anca Serea, despre lucrurile neştiute din viaţa ei: „Ne dorim al şaptelea copil"
0A încheiat un an dificil în ceea ce priveşte starea de sănătate, dar unul foarte bun din punct de vedere profesional, iar după ce veţi citi acest interviu, vă veţi da seama că Anca este nu doar mama a şase copii ci şi mama... optimismului.
Pentru ea, nimic nu e prea greu, prea mult şi prea dificil, iar noua provocare, reîntoarcerea la pupitrul ştirilor sportive de weekend la PRIMA TV, nu face decât să demonstreze că săptămâna are prea puţine zile. Un interviu despre cum a fost viaţa de familie şi de cuplu în pandemie, despre dorinţa de a avea al şaptelea copil şi despre cum şi-a revenit după perioada grea din vara lui 2020.
S-a încheiat unul dintre cei mai grei ani pentru omenire. Cum a fost 2020 pentru tine?
Anca A fost un an plin de imprevizibil, aşa cum a fost pentru toată lumea, au fost multe provocări, dar încerc să iau şi partea bună, faptul că am ajuns sănătoşi la finalul anului şi că, deşi au fost multe momente pline de tensiune, suntem bine. Eu sunt un om optimist din fire şi sunt convinsă că totul va fi bine şi de acum încolo.
Dar în ceea ce priveşte familia voastră, dacă te uiţi în urmă, ce a fost mai bine, ce a fost mai greu anul ăsta care a trecut?
Am trecut prin multe provocări, în special cu copiii mici cu şcoala online, cu care s-au obişnuit între timp. La început ne-a fost şi nouă greu, dar acum ţinem pasul cu acest sistem. Distanţarea socială a impus şi o serie de schimbări în programul lor, nu mai au activităţi exterioare, nu se mai văd cu colegii şi prietenii, nu am mai mers aşa des în vacanţe. Una dintre părţile bune este faptul că Adi nu a mai călătorit atât de mult şi a fost şi el mai implicat, ne-am dat seama care sunt priorităţile noastre, pentru că eram într-o goană nebună. Noi suntem un caz fericit, nu mă pot plânge. În plan profesional, lucrurile s-au desfăşurat normal, nu am avut momente de panică. Nu pot spune că a fost un an rău, eu am trăit unul şi mai rău în trecut. Eu fiind o fire mai religioasă, sunt convinsă că toate se întâmplă cu un scop. Lumea o luase puţin razna, nu ne mai vedeam de treaba noastră. Trebuia să punem puţin frână, pentru că nu ne dăm seama cât de fragili suntem.