Pro TV renunţă la „Omul care aduce cartea“. Dan C. Mihăilescu: „Postul are tot dreptul să pună capăt acestui lux cultural excesiv în peisajul mediatic“
0Scriitorul, criticul şi istoricul literar Dan C. Mihăilescu (61 de ani) a anunţat „decesul“ emisiunii „Omul care aduce cartea“, precizând că nu are niciun „motiv de ranchiună“ şi că i se pare justificată decizia conducerii Pro TV de a opri difuzarea unei producţii care „nu aduce niciun beneficiu financiar postului.“
Din 2000, Dan C. Mihăilescu a fost „Omul care aduce cartea“ la Pro TV, de luni până vineri. Fie că a fost vorba de cărţi de filosofie, beletristică, eseistică sau chiar de dicţionare şi ghiduri practice, emisiunea a prezentat ultimele apariţii din spaţiul publicistic şi a asigurat doza zilnică de cultură. Aşa cum însuşi realizatorul emisiunii a mărturisit, criteriile pe care le-a luat în calcul atunci când alegea cărţile prezentate zilnic în emisiune au fost „educativul, informativul, plăcerea.“
Iată că după 15 ani, conducerea Pro TV a decis să pună punct colaborării cu Dan C. Mihăilescu, după cum acesta a anunţat prin intermediul unui text publicat pe blogul personal: „Vineri, 4 decembrie 2015, orele 11.20 AM, în biroul doamnei Gabriela Popescu, directorul Ştirilor Pro TV, s-a petrecut – cu graţie amicală, comprehensiune ludic-reciprocă şi suavă resemnare de ambele părţi – decesul emisiunii «Omul care aduce cartea» (ianuarie 2000 - ianuarie 2016).“ Ultima ediţie a emisiunii va fi difuzată pe 31 decembrie.
Dan C. Mihăilescu: „Nu voi discredita niciodată conducerea Pro TV pentru această decizie“
Dan C. Mihăilescu subliniază însă că nu are „niciun motiv de ranchiună“: „Mi se pare justificată decizia conducerii Pro TV de a curma existenţa unei emisiuni care nu aduce niciun beneficiu financiar postului, indiferent de prestigiul simbolic aferent. Este o lege aspră, infinit discutabilă, dar, prin aceasta, nu mai puţin acceptabilă.“
Totodată, criticul afirmă că nu va discredita niciodată, sub nicio formă, conducerea Pro TV pentru încetarea colaborării: „Pro TV a iniţiat-o, Pro TV m-a extras din hibernarea scriitoricească, astfel încât Pro TV avea tot dreptul să pună capăt acestui lux cultural excesiv în peisajul mediatic al «vicleimului valah», ca să folosesc o formulă dragă «conului Costică Argetoianu».“
Dan C. Mihăilescu afirmă că nu a fost deloc „o surpriză, un şoc, o lovitură-n plex ori sub centură şi nici vinovăţia, greşeala sau răzbunarea cuiva.“ Pe de altă parte, criticul le mulţumeşte pentru „ascensiunea uluitoare“ pe micul ecran lui Stelian Ţurlea, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu şi Adrian Sârbu, a cărui încredere a fost „fără fisură“.
Semnele care au anticipat sfârşitul „Omului care aduce cartea“
De asemenea, acesta mărturiseşte că în ultimul an „a beneficiat de o sumedenie de semne de şubrezire irecuperabilă a statutului emisiunii în peisaj“, care l-au antrenat pentru a nu recepta cu garda jos finalul meciului. Printre semne, Mihăilescu aminteşte schimbările frecvente ale zilei sau orei de filmare, defecţiuni tehnice, săptămâni sărite, emisiuni dispărute, amânate, dublu difuzate şi ştergerea întregii arhive din reţeaua online.
„După cum am spus (cu uluire şi recunoştinţă) în nenumărate interviuri de-a lungul acestor ani, nimeni nu a reuşit vreodată să-mi explice convingător de ce o televiziune înfloritoare, mizând exclusiv pe înnoire, gândire pozitivă, cultul succesului, insurgenţă tinerească, libertate de gândire, nonconformism şi, apoi, în aşa măsură făcătoare de istorie, precum Pro TV, a simţit la un moment dat nevoia unei bizarerii handicapat-reacţionare ca mine. Un ins conservator, hachiţos, retractil, incontrolabil, fanfaron şi ciclotimic, format la vizuină, literalmente netelegenic, nesigur pe sine, bâlbâit, obez, prost îmbrăcat, vorbind alandala, digresiv logoreic, eticist, imprevizibil şi insubordonabil, plusând ţicnit pe subiecte aiuritoare, şocând patetic, deviind riscant la tot pasul, amestecând elitismul cu populismul, misticismul, naţionalismul, cosmopolitismul, sentimentalismul ş.a.m.d“, a scrie Mihăilescu.
Sponsorizarea editorială, una dintre probleme
Acesta mai dezvăluie că din anul 2003 au început discuţiile privind sponsorizarea editorială, însă subliniază că personal a resimţit această idee ca o „imixtiune ori ca o presiune asupra opţiunilor realizatorului.“
„După premiul CNA din 2003, au urmat dilemele privind sponsorizarea editorială («editurile îşi fac reclamă şi vând prin noi, iar noi nu câştigăm nimic»), propunerile lucrative («de acord să prezentăm cărţi deştepte pe ecran, însă ele ar trebui neapărat dublate de titluri frivol-motivaţionale pe burtieră, astfel încât să slujim toate categoriile de cititori»), impulsurile de bun simţ economic, dar iritante şi, oricum, inadecvate din unghiul, strict subiectiv, al prezentatorului (emisiunea să fie finanţată de Asociaţia Editorilor din România, de Uniunea Scriitorilor, Ministerul Culturii, Ministerul Învăţământului, sau APLER, ori să fie cumpărată şi redifuzată de Diverta, de lanţurile Humanitas, Cărtureşti etc). Am resimţit dintotdeauna orice idee de sponsorizare ca o imixtiune, ori ca o presiune, directă sau indirectă, asupra opţiunilor realizatorului. Or, în aceşti 15 ani cu aproximativ 3500 titluri prezentate, nimeni nu mi-a impus vreodată lectura şi etalarea pe ecran a vreunei cărţi!“, se mai arată în textul semnat de Mihăilescu.
Acesta precizează că şefa Ştirilor Pro TV a lăsat deschisă orice cale de revenire, cu condiţia găsirii „unei surse credibile şi «cu blazon» de sponsorizare, de talia BNR, BOR, British Council şi altele asemenea. Ceea ce, pe unul nedotat socialmente şi financiar ca mine, îl depăşeşte în chip flagrant.“