Oana Pellea, mărturisiri emoţionante despre Amza Pellea: „A adorat această ţară, şi-ar fi dorit un viitor bun, cinstit“
0Cu prilejul zilei de 7 aprilie, când marele Amza Pellea ar fi împlinit 88 de ani, actriţa Oana Pellea a împărtăşit câteva amintiri emoţionant cu şi despre tatăl ei.
Pe 7 aprilie, TVR 2 dedică duminica filmului românesc marelui Amza Pellea şi va difuza două producţii reprezentative: „Nemuritorii“ (de la ora 13.10) şi „Osânda“ (de la ora 20.10). Cu această ocazie, actriţa Oana Pellea a vorbit despre tatăl ei în termeni emoţionanţi.
„Oamenii mă opresc pe stradă şi îmi povestesc despre Nea Mărin şi despre iubirea pe care o au faţă de Amza. Asta este incredibil... După atâţia amar de ani care au trecut de când e în altă parte“, mărturiseşte Oana Pellea la 36 de ani de când actorul nu mai e printre noi.
Considerat unul dintre cei mai mari actori de teatru şi film din istoria cinematografiei româneşti, talentul l-a purtat cu uşurinţă de la creatorul şi interpretul personajului comic Nea Mărin, la celebre figuri istorice – a strălucit ca Mihai Viteazul, a fost Decebal, haiduc şi nemuritor.
Oana Pellea spune că tatăl ei a fost îndrăgostit iremediabil de România, pe care o considera cea mai frumoasă ţară din toate câte există, şi din această pricină chiar a refuzat să se trateze în străinătate.
„Amza a adorat această ţară şi chiar a refuzat să plece, atunci când era bolnav, ca să se trateze la Paris. A zis că nu vrea să moară în afara ţării, că vrea să moară acasă. A iubit acest popor, considera că este cea mai frumoasă ţară din lume şi cred că avea dreptate. Şi-ar fi dorit un viitor bun, un viitor cinstit, a crezut în steaua României, că într-o zi o să fie o ţară democratică, cu oameni frumoşi, cu oameni cinstiţi, cu oameni harnici. Da, a iubit România!“, îşi aminteşte Oana Pellea.
Actriţa dezvăluie şi că multă vreme Amza Pellea a fost doar tata, un părinte timid şi foarte retras, şi că l-a descoperit ca actor abia după ce a plecat: „Foarte mult timp nu l-am considerat actor, era doar tata. Incredibil, dar adevărat, l-am descoperit ca actor după ce a plecat. Mergeam cu el la filmări, eram peste tot, am asistat şi la naşterea lui Nea Mărin. Ne citea mamei şi mie toate monoloagele. Îl auzeam râzând în birou, pentru că închidea uşile când scria, apoi ne chema pe toţi să râdem. Nu am simţit când a trăit rolurile, când le-a creat. Amza era un om foarte timid şi foarte retras, iar tot procesul acesta de creaţie era în sufletul lui şi în lumea lui, nu prea avea nimeni acces. Însă, ca senzaţie, părea că totul e foarte uşor“.
„Amza a făcut parte din categoria artiştilor care «ard». Oriunde ar fi fost, dăruia atât de mult din el, din bucurie, din suflet şi din cinste, încât chiar toată viaţa lui «a ars». Şi acasă şi pe platourile de filmare şi la teatru şi la institut… A fost aşa, ca un izvor care tot dăruia. Şi consumul acesta de lumânare superbă l-a costat. Sau nu, pentru că eu cred că lucrurile se întâmplă aşa cum trebuie să se întâmple şi probabil că a trebuit să plece la 52 de ani“, a mai spus Oana Pellea.
Aşadar, pe 7 aprilie, de la ora 13.10, TVR 2 va difuza „Nemuritorii“ (1974), un film de aventuri în regia lui Sergiu Nicolaescu. Acţiunea are loc după zece ani de la uciderea lui Mihai Viteazul, când un grup de viteji din fosta lui oaste, rătăciţi prin diferite oraşe ale Europei, hotărăsc să se îndrepte spre patria lor, având cu ei o ladă şi steagul celor trei ţări româneşti unite, Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. „Nemuritorii“ este filmul cu cei mai mulţi cascadori distribuiţi în rolurile principale. Printre „nemuritori“ îi vom revedea pe Amza Pellea, Ion Besoiu, Ilarion Ciobanu şi Sergiu Nicolaescu.
Filmul serii, de la ora 20.10, este „Osânda“ (1977), o ecranizare în regia lui Sergiu Nicolaescu după romanul „Velerim şi Veler Doamne“, de Victor Ion Popa. Pentru rolul Manolache Preda din producţia în care a jucat alături de Gheorghe Dinică, Ioana Pavelescu şi Ernest Maftei, Amza Pellea a fost distins cu Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Internaţional al Filmului, desfăşurat la Moscova, în 1977.
Condamnat la 10 ani de ocnă, după răscoala din 1907 şi după câţiva ani petrecuţi pe front, Manolache Preda se întoarce în satul său natal. Soţia l-a părăsit şi i-a vândut pământul, iar autorităţile îl privesc cu ostilitate, sătenii cu suspiciune şi copiii se ascund de el. Pentru a duce o viaţă normală, Manolache se angajează la boierul Leon, dar când acesta e omorât de doi ţărani revoltaţi, vina cade pe fostul ocnaş.