Hai-hui. Jurnal de vedetă
0În fiecare săptămână, o vedetă ne va însoţi, simbolic, prin destinaţiile propuse de ghidurile turistice National Geographic, ce se distribuie împreună cu ziarul Adevărul şi Ghidul TV Adevărul, în fiecare vineri. Invitaţii noştri la această rubrică ne vor povesti experienţele, gândurile şi trăirile lor ca într-un jurnal de călătorie. Azi, despre Peru, Răzvan Marc.
Răzvan Marc, gazda emisiunii „Bazar" de la TVR 2, ne conduce prin lumea deliciilor culinare pe care le-a descoperit în Peru. „Cunosc Lima cât o poate cunoaşte un om ce a stat două zile aici, însă câteva lucruri mi-au mers direct în suflet (sau în stomac) şi mi-au trezit curiozitatea de a vizita la un moment dat Peru. Pentru o lună. Sau mai mult.
În primul rând, mi-a rămas în memorie zgomotul. Un zumzet continuu, sunete ininteligibile, combinaţii de radiouri date la maximum cu televizoare uitate deschise pe canalul cu telenovele, sirene de poliţie, fluierele agenţilor de pe stradă şi bucuria oamenilor de a se întâlni, reîntâlni şi vorbi despre cei care nu sunt de faţă.
Aceasta este Lima, un oraş viu, iar zgomotul continuu nu numai că nu deranjează, ci contribuie la farmecul capitalei peruane. Ar mai fi bisericile şi mănăstirile, clădirile coloniale, pieţele şi palatele. Lima este o combinaţie de Santiago de Chile şi Quito, aşezată aproape de ocean şi populată de oameni din toată lumea, ce vorbesc, în general, spaniola şi sunt mereu bucuroşi de oaspeţi.
Şi unde îşi arată cel mai bine gazdele bucuria dacă nu în bucătărie? Nu am spus-o eu, dar o confirm: Lima este capitala culinară a Americii de Sud. Dacă ar fi să luaţi masa într-un singur loc pe continent, aceasta ar fi orice restaurant din Lima. Mai întâi te impresionează varietatea culorilor din farfurii. Pe urmă stai şi te gândeşti cum ai putea mânca amestecul de porumb, măsline, ceapă roşie, cartofi dulci şi lămâi verzi. După aceea guşti şi-ţi dai seama că n-ai mai mâncat vreodată ceva atât de delicios! Felul de mâncare preferat al localnicilor şi al turiştilor e „ceviche": un fel de salată cu multă zeamă, constând în peşte crud tăiat în felii subţiri şi marinat în cantităţi generoase de suc de lămâie, ardei iute, ceapă roşie, sare şi piper.
Mori mâncând! Zeama de la „ceviche" se numeşte „leche de tigre" (lapte de tigru) şi este folosită atât ca afrodisiac, cât şi pentru tratamentul mahmurelii. Însă eu nu m-am putut sătura în Lima de „chupe de camarones", o supă groasă de creveţi cu cartofi, lapte şi ardei iute.
O poveste frumoasă ce se poate lăsa cu pumni şi nasuri sparte se referă la băutura tradiţională din Peru: „pisco". Peruanii şi chilienii îşi dispută cu ardoare acest brandy şi pericolul vine în momentul în care bei două-trei pahare de „pisco" cu un localnic şi îndrăzneşti să compari această băutură cu cea din ţara vecină. „Pisco sour" e un cocktail făcut din suc de lămâie verde, albuş de ou bătut şi zahăr. Pe cel autentic îl găsiţi în Peru (şi în Chile), însă „pisco sour" se află pe meniul băuturilor din întreaga lume.
Deserturile şi fructele abundă în bucătăria peruană dar nu e nici locul, nici momentul pentru a le enumera. Şi pentru că nu vreau să vă las cu impresia că am făcut doar elogiul Peru-lui culinar (deşi asta am făcut!), vreau să împart cu voi itinerariul pe care mi l-am propus pentru următoarea excursie în Peru: Cuzco - Inca Trail până la Machu Picchu - Aguas Calientes - lacul Titicaca - Arequipa (de aici îşi trage originea „chupe de camarones") - Colca Canyon - Pisco şi Lima. Un itinerariu pentru care aş avea nevoie de cel puţin trei săptămâni şi care, excluzând biletul de avion, nu ar trebui să mă coste mai mult de 1000 de euro. Cu multe pauze de masă! Acesta e Peru care mi-a rămas la stomac şi unde visez să mă întorc într-o zi, poate să văd şi Machu Picchu!"
Săptămâna viitoare, pregătiţi-vă pentru călătoria în Mexic!