ANALIZĂ Nivelul de trai influenţează preferinţele muzicale. Rockul extrem, apanajul ţărilor bogate şi civilizate
0Muzica extremă, ce cuprinde heavy-metalul şi alte subgenuri, este preferată şi ascultată de locuitorii ţărilor dezvoltate şi civilizate, cu o populaţie paşnică şi educată, unde calitatea vieţii depăşeşte nivelul mediu de trai.
Un studiu realizat de site-ul american citylab.com arată că genurile muzicale sunt, adeseori, într-o strânsă legătură cu situaţia socială din ţările în care sunt ascultate. Rockul - şi în special subgenul heavy-metal - este un caz aparte, care a urmat o traiectorie mai puţin convenţională.
Heavy metal-ul a „încolţit“ printre copiii din clasa muncitoare a oraşelor dezindustrializate şi cu o economie devastată, cum ar fi, de exemplu, Birmingham (Anglia). Chiar dacă şi în ziua de azi acest gen muzical extrem este preferat de persoanele dezavantajate social şi econmic, din clasa muncitoare, studiul realizat în 2014 vine cu noi precizări, mai mult sau mai puţin surprinzătoare.
Richard Florida, editor la citylab.com, a realizat o hartă cu scopul de a depista numărul trupelor de heavy metal (dar şi alte subgenuri ale metalului) existente la 100.000 de locuitori dintr-o ţară, folosind date de pe Encyclopaedia Metallum. În urma analizării rezultatelor, Richard Florida a ajuns la concluzia că genurie muzicale extreme au scăzut în popularitate printre locuitorii zonelor postindustriale, unde au luat naştere, că se regăsesc într-o măsură foarte mică în ţări sărace (multe ţări de pe continentul african), în schimb domină zona scandinavă şi sunt puternic reprezentate şi în America de Nord.
În schimb, populaţia ţărilor nordice, cunoscute pentru prosperitate, siguranţă socială, corupţie minimă (ce se îndreaptă spre 0% - n.r) şi o calitate a vieţii foarte ridicată, manifestă un interes din ce în ce mai mare pentru muzica extremă. Mai mult decât atât, cele mai influente trupe de metal din prezent provin tot de pe meleagurile Scandinave: Meshuggah (Suedia), Gorgoroth (Norvegia), Watain (Suedia), Arch Enemy (Suedia), Children of Bodom (Finlanda), Marduk (Suedia) etc.
Motivul pentru care muzica heavy metal s-a răspândit atât de mult în ţările din nordul Europei ar putea fi legat de mesajele întunecate şi stările depresive transmise de acest gen muzical, care rezonează cu nopţile lungi şi friguroase de iarnă, specifice Europei de nord. Furia acordurilor din metal şi versurile violente reflectă trecutul păgân al Scandinaviei, istoria Vikingilor şi a Berserkerilor (luptători din mitologia nordică, ce au jurat supunere zeului Odin – n.r.). O altă supoziţie care corelează muzica extremă cu ţările scandinave ar fi nivelul ridicat de alcoolism înregistrat în rândul locuitorilor.
Vocalul Rob Halford şi chitaristul Glenn Tipton de la Judas Priest FOTO Wire Photos/AFP
Într-un articol publicat pe nypress.com, în urmă cu câţiva ani, autorul Mark Ames susţine că Norvegia „nu este numai o ţară lipsită în totalitate de umor, dar şi o societate puternic opresivă, într-un sens social-democratic, pios, insipid şi grijuliu“. O altă constatare făcută de Ames se referă la faptul că fanii muzicii metal trăiesc stările de plictiseală ca pe o „adevărată suferinţă“. Astfel, muzica metal ar putea fi, mai degrabă, produsul unei societăţi afluente şi plictisite.
Richard Florida a continuat să examineze, cu ajutorul unei colege de origine suedeză de la Institutul „Martin Prosperity“, conexiunile dintre muzica heavy-metal şi factorii de influenţă economici şi sociali. Aceasta a atribuit înclinaţia scandinavilor către genul heavy metal eforturilor guvernelelor de a implementa cursuri obligatorii de muzică în şcoli, lucru ce a dus la apariţia unei generaţii doritoare de a întruni cerinţele tehnice specifice muzicii extreme.
Concluzia suedezei nu trebuie privită ca o relaţie de cauzalitate, ci, mai degrabă, ca o asociere între mai multe variabile, susţine editorul de la citylab.com.
Cu toate acestea, în urma mai multor examinări, cei doi au descoperit că numărul formaţiilor de heavy metal dintr-o ţară este direct proporţional cu nivelul de bogăţie şi de prosperitate din statul respectiv.
Richard Florida a ajuns la concluzia că, deşi muzica extremă poate fi, într-adevăr, alegerea unor persoane din clasa muncitoare, cu o educaţie precară şi o situaţie economică nu foarte bună, acest gen muzical se bucură de o populariate mult mai sporită în cele mai dezvoltate, educate şi tolerante state al lumii, îndeosebi în ţările din nordul continentului european.