Cum a ajuns „Prințesa Roșie“, fata lui Gheorghiu-Dej, să joace alături de titani ai scenei: „O femeie dolofană, cu figura de gospodină banală“
0Lica, fata cea mare a liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, care nu avea nici talent, nici fizicul necesar pentru a apărea pe scenă, a ajuns să fie distribuită în mai multe producții cinematografice alături de titani ai scenei: George Calboreanu, George Vraca, Alexandru Giugaru, Ștefan Ciubotărașu, Colea Răutu, Emanoil Petruț, Gheorghe Dinică, George Motoi.
Studiourile Buftea, spațiul în care s-au filmat unele din cele mai bune filme românești, au fost înființate de Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe fostul domeniu Barbu Ştirbei, pentru a sprijini cariera fiicei sale. Așa s-a ajuns ca Prințesa Roșie să fie distribuită în mai multe producții ale epocii.
În anul 1957, Lica Gheorghiu a fost distribuită în „Erupția“, al cărui regizor a fost Liviu Ciulei. „Fiica conducătorului Partidului Muncitoresc Român obține personajul Ninei Manoliu, o ingineră petrolistă cu tendințe burgheze, retrasă din șantier la București pentru că „mai bine miroși a Channel decât a petrol” și la întrebarea de ce a studiat ingineria petrolieră, mărturisește că a vrut să „își găsească un soț”. Personajul Ninei din „Erupția“ beneficiază de cadre studiate în care poartă toate accesoriile luxului la modă, pozează, așteaptă, vorbește rar, manipulează și are o atitudine dominatoare. Fiind aproape de personaj este cel mai reușit rol al său, scrie Andreea Berechet în lucrarea „Diva socialistă – modele sociale feminine în cinematografia României socialiste“.
Lica Gheorghiu a mai jucat în câteva filme: „Avalanșa“ (1959), „Soldați fără uniformă“ (1961), „Lupeni 29“ (1962), „Tudor“ (1962) și „Harap Alb“ ( 1965). În „Soldați fără uniformă“ joacă rolul Anei, o țărancă văduvă care ajută un patriot ceferist (Liviu Ciulei) cu care are și o secvență de sărut pasional. În „Tudor“ repetă sărutul cu Emanoil Petruț (Tudor Vladimirescu), dar nici de această dată nu are veridicitate. Singurul sărut reușit al Licăi Gheorghiu este cel din „Erupția“ cu inginerul de la Centrala Petrolieră- Emil Oprișan (Manole Teodorescu-Bădia), partea masculină vătămată a intrigii melodramatice, cu care împărtășește aceiași dorință de răzbunare.
O glumă celebră care circula pe seama talentului Licăi era următoarea: „Care este diferența dintre Gina Lollobrigida și Lica Gheorghiu? Diferența este că una este talentată iar cealaltă, tare-n tată!“
Despre Lica Gheorghiu scrie și Stelian Tănase pe blogul său: „Îmi aduc aminte, eram măricel de vreo 10 ani, cînd ne-au dus cu școala la cinema să vedem un film românesc, alb negru, prezentat ca o epopee etc. Se numea “Tudor”. Era vorba despre Tudor Vladimirescu și răscoala pandurilor lui din 1821. Azi nu îmi amintesc mare lucru – o perindare de boieri bărboși in caftane și cu potcap, personajele negative, o șleahtă de trădători și complotiști. Imi amintesc vag de slugerul Tudor care a cuvîntat avîntat unor mii de țărani la apogeul filmului la Islaz, (Emanoil Petruț in rolul lui Tudor) ca la congresul Partidului comunist. Îmi amintesc de diverse cete alergînd de colo-colo strigind uraaa etc. Mai erau și niște greci perfizi, Eteriștii, aroganți, conduși de Ipsilanti care într-o secvență finală îl ucid pe Tudor.
Clou-ul filmului era tovarășa Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghiu Dej, dictatorul României în viața reală. O femeie mărunțică, dolofană, cu figura de gospodină banală, cu o voce proastă, fără niciun un pic de talent. Făcea pe fecioara îndrăgostită. Nu avea nimic care s-o recomande pentru un rol în vreun film de pe lumea asta, dar ea voia să fie artistă, vedetă de cinema. Asta a fost marea ei ambiție. Era o veleitară, nu se școlise in domeniu, deși ar fi putut să absolve facultatea de teatru, fără probleme fiind protejată. Nu era la prima ei apariție cinematografică, toate celelalte la fel de lamentabile. Sala fremăta cînd își făcea apariția pe post de fiica unui mare boier, îndrăgostită de Tudor Vladimirescu – ceea ce nu prea corespundea principiului luptei de clasă promovat de regim“.
Nici în dragoste nu a avut mai mult noroc. În 1958, în timp ce era căsătorită cu trei copii, s-a îndrăgostit de Gheorghe Placinţeanu, un medic chirurg. Ea deşi era căsătorită şi avea trei copii. Numai că medicul era de „origine burgheză“, dar și divorţat.
Povestea de dragoste nu a ţinut mai mult de-un an, întrucât pe fir a intrat Gheorghe Gheorghiu-Dej, care s-a opus căsătoriei celor doi, pe motiv că tatăl lui Gheorghe Plăcinţeanu, medic la rândul său, se făcea vinovat de moartea mamei lui Dej, întrucât nu ar fi internat-o în spitalul din Bârlad, deşi era bolnavă. Se pare că femeia nu a fost internată pentru că avea bani suficienţi, iar în opinia lui Dej vinovat de moartea mamei sale era directorul spitalului. Arestat pentru contrabandă cu ciorapi, medicul a murit în închisoare, la vârsta de 36 de ani.
După moartea tatălui său, în anul 1965, Lica a fost evacuată din vila de protocol de către Nicolae Ceaușescu și părăsită automat de întreaga suită, iar actrița Lica Gheorghiu a fost scoasă din istoria filmului românesc. A fost înmormântată în Cimitirul Sf. Vineri, pe 19 martie 1987, exact în aceeaşi zi ca şi tatăl său, în urmă cu 22 de ani.