„Anotimpurile“ lui Mike Leigh

„Un an din viaţă“, cel mai recent film al reputatului regizor britanic Mike Leigh, documentează existenţele aparent banale ale unui grup de prieteni, prin intermediul a patru „tablouri“ temporale. Ca şi în celelalte filme ale sale, Mike Leigh este un portretist de excepţie al singurătăţii umane. Pelicula oferă şi câteva performanţe actoriceşti, din partea lui Jim Broadbent sau Lesley Manville.

„Another Year", tradus pe ecranele româneşti „Un an din viaţă", este cel mai aclamat film al lui Mike Leigh de la „Vera Drake", din 2004, şi al doilea prezentat de distribuitorii români, după „All or Nothing", în 2002. La Festivalul de la Cannes de anul trecut, unde a avut premiera, a fost considerat un concurent serios pentru Palme d'Or; până la urmă a plecat doar cu o menţiune specială din partea juriului ecumenic.

Aprecierea nu i-a lipsit, însă, de-a lungul vremii regizorului britanic, acum în vârstă de 68 de ani, principal responsabil pentru revigorarea, în anii '90, a „vânei" realiste, autenticiste a cinematografului britanic. Filme ca „Naked" (1993), cu un David Thewlis senzaţional, sau „Secrets & Lies" (1996) - Palme d'Or la Cannes, în detrimentul lui „Breaking the Waves" al lui Lars von Trier! - au înscris o dată în istoria recentă a cinemaului insular.

Patru file dintr-un an

În acest „Another Year", regizorul îşi continuă studiul singurătăţii umane, în care s-ar putea spune că s-a „specializat". Abordarea este puţin à rebours: ne sunt prezentate patru secvenţe temporale (corespunzând celor patru anotimpuri) din viaţa cuplului de sexagenari Tom şi Gerri (Jim Broadbent şi Ruth Sheen). Aşezaţi şi de o teribil de banală fericire, în jurul lor gravitează mai multe existenţe, fie­care cu problemele sau dramele sale. Cea care leagă toate aceste tablouri este „zăbăuca" Mary (recital actoricesc pentru Lesley Manville), colegă de serviciu şi prietenă cu Gerri, personaj tipic pentru o „everywoman" englezoaică.

Nefericită în dragoste şi în carieră, Mary devine victima propriului fel de a fi, a propriei simplităţi intelectuale - sursă de şarm, până la un punct, dar şi de gafe ireparabile. Faptul că „Another Year" este, de fapt, filmul lui Mary, iar ataşantul cuplu Tom & Gerri nu-i decât „cutia de rezonanţă" a dramei sale sufleteşti, de o crâncenă banalitate, este dovedit şi de prelungitul stop-cadru din final pe figura lui Mary.

Secvenţele alese din viaţa personajelor sunt banale, pentru că „banale" sunt şi dramele care consumă fiinţa umană, într-un mod tenace şi aparent nesemnificativ. Stilistic, aşa-zisul „minimalism" al lui Leigh este departe de unul real, cum ar fi cel al unui Michael Winterbottom; deşi nu pare, cineastul foloseşte tot felul de „tertipuri" pentru a ne face să ne ataşăm de personajele sale şi să le urmărim timp de două ore, în neclintita lor „banalitate".

„Another Year" / „Un an din viaţă"

(Marea Britanie, 2010)
Regia: Mike Leigh
Cu: Jim Broadbent, Lesley Manville, Ruth Sheen, Imelda Staunton
Unde: Hollywood Multiplex, zilnic, ora 17.45
4 stele

CV

- Alexandru Tocilescu, născut pe 27 iulie 1946, este unul dintre cei mai apreciaţi regizori de teatru români.
- Printre spectacolele sale legendare se află „Hamlet"-ul din anii '80, cu Ion Caramitru, la Bulandra, sau „Mireasa mută", în anii '90, la Comedie.
- În ultimul deceniu, a montat spectacolele „O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu", „Elizaveta Bam", „Comedie roşie", „Casa Zoikăi", „Sfârşit de partidă".
- Printre filmele TV regizate de Alexandru Tocilescu se numără „Bani de dus, bani de-ntors" (2005), „Ultima haltă în Paradis" (2002) şi „Tristeţea vânzătorului de sticle goale" (1981).
- În 1999, Alexandru Tocilescu a primit premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, iar în 2002 i-a fost decernat premiul UNITER pentru întreaga activitate.
- Alexandru Tocilescu este şi un mare iubitor de cinema, el prezentând, de ani buni, filme de artă la TVR 1. Îl consideră pe Sam Peckinpah cineastul său preferat, pentru că l-a influenţat foarte mult şi în teatru, cu tehnica sa de „încetinire a timpului".

Top 10 filme care m-au marcat

1. „El Dorado" (SUA, 1966), regia Howard Hawks. „O să pară bizar, dar acesta este filmul pe care l-am văzut, cred, de 30-40 de ori."
2. „Pat Garrett & Billy the Kid" (SUA, 1973), r. Sam Peckinpah
3. „Tronul însângerat" (Japonia, 1957), r. Akira Kurosawa
4. „Satyricon" (Italia, 1969), regia Federico Fellini
5. „Piesă neterminată pentru pianină mecanică" (URSS, 1978), regia Nikita Mihalkov
6. „Rashomon" (Japonia, 1950), regia Akira Kurosawa
7. „Tommy" (Marea Britanie, 1975), regia Ken Russell
8. „Maria's Lovers" (SUA, 1984), regia Andrei Mihalkov-Koncealovski
9. „Carrie" (SUA, 1976), regia Brian De Palma
10. „Goodfellas" (SUA, 1990), regia Martin Scorsese

Top 5 regizori

1.    Sam Peckinpah (foto) (1925-1984)
2.    Akira Kurosawa (1910-1998)
3.    Federico Fellini (1920-1993)
4.    Andrei Mihalkov-Koncealovski (n. 1937)
5.    Nikita Mihalkov (n. 1945)