10 actori care au refuzat roluri celebre
0Regretele sunt tardive, iar Sean Connery, Kevin Costner sau John Travolta o ştiu bine. Au refuzat, de-a lungul carierei lor, roluri care au rămas în istorie.
„The Telegraph” face o trecere în revistă a câtorva roluri refuzate de cei pe mâna cărora scenariul a ajuns întâia dată, roluri care s-au dovedit ulterior cât se poate de iubite şi de profitabile. Fie n-au avut încredere în scenariu sau în regizor, fie i-a reţinut un alt proiect sau erau deja pe punctul de a se retrage din cinema. Oricare ar fi fost motivele, au încercat să (şi) le explice mai târziu.
E, însă, doar un început de listă: regrete tardive au toţi actorii. Publicaţia britanică alege zece dintre ei.
Sean Connery a refuzat rolul lui Gandalf din „Stăpânul inelelor”, din motive de scenariu, se pare. Banii nu l-au tentat, suma oferită de producători fiind de peste 25 de milioane de dolari, plus 15% din încasările în box office. Partitura i-a revenit în cele din urmă lui Ian McKellen, o alegere cât se poate de înţeleaptă, personajul devenind unul dintre cele mai îndrăgite din trilogie.
Cary Grant a avut şansa să devină James Bond, scriitorul Ian Fleming mărturisind că personajul a fost gândit după figura (şi carisma) celebrului actor. La vremea primei ecranizări, însă, Grant se retrăsese din lumea filmului şi a refuzat să revină.
Burt Reynolds a recunoscut, la un moment dat, că cel mai mare regret al său este faptul că a refuzat rolul lui Han Solo din „Războiul stelelor”, în 1977. „Cred că asta a fost cea mai mare greşeală din cariera mea. E şi vina agentului meu. Nu-mi asum doar eu greşeala asta”, mărturisea actorul. A fost, în schimb, un mare salt pentru Harrison Ford, pe vremea aceea actor începător şi tâmplar.
O greşeală a admis că a făcut şi Will Smith când a spus „nu” personajului Neo din „The Matrix” (1999). „Nu e uşor să vinzi conceptul Matrix. Când mi-a fost prezentat, pur şi simplu nu m-a prins. Am văzut apoi cum a jucat Keanu Reeve şi – foarte rar spun asta – dar eu aş fi încurcat lucrurile. Aş fi încurcat cu totul The Matrix. În punctul acela nu eram un actor suficient de inteligent încât să las filmul să mă conducă. Însă Keanu a fost”, explica Smith.
„Indiana Jones” şi „Pretty Woman”
Nu Jack Nicholson – care a câştigat ulterior un Oscar pentru Cel mai bun actor - a fost prima opţiune pentru „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, ci James Caan (Sonny Corleone în „Naşul”). „La vreme aceea mă gândeam – eram un geniu, ce vreţi – nu era suficient de vizual filmul. Totul se desfăşura între patru pereţi. Nu ştiam că Miloš Forman era atât de bun. Din păcate, am făcut nişte alegeri proaste”, a declarat Caan. Adaptarea după cartea lui Ken Kesey a obţinut cinci Oscaruri importante.
„Pretty Woman” (1990) a lansat-o pe Julia Roberts, însă actriţa a avut şansa acestui rol – şi i-a dat mai multă savoare – doar pentru că Molly Ringwald, cunoscută pentru „The Breakfast Club” şi „Pretty in Pink” îl refuzase anterior.
Lui Harrison Ford i-a fost oferit „Indiana Jones” după ce Tom Selleck („Magnum P.I.”), prima opţiune a lui Steven Spielberg şi George Lucas a fost forţat să renunţe din cauza unui serial de televiziune la care lucra deja.
John Travolta recunoaşte şi astăzi că decizia de a nu juca în „Forrest Gump” (1994) a fost o greşeală. Rolul i-a adus lui Tom Hanks un Oscar, iar filmului alte cinci.
Cel mai mare regret al lui Kevin Costner este că a optat pentru un film cu un buget uriaş, dar care s-a dovedit un eşec, „Waterworld”, în loc să devină protagonist în „Shawshank Redemption” (1994), filmul lui Frank Darabont care a făcut carieră şi l-a lansat puternic pe Tim Robbins.
Un motiv obişnuit de refuz la Hollywood sunt banii. O astfel de decizie, celebră la vremea aceea, i-a aparţinut lui W.C. Fields, care n-a vrut să apară în „Vrăjitorul din Oz” (1939) din cauza sumei oferite.