Dracula în paşi de dans, la Opera Naţională Bucureşti

La Opera Naţională Bucureşti, Vortice Dance Company va prezenta spectacolul de dans „Dracula“. Coloana sonoră va fi electrică: de la Claude Debussy şi Camille Saint-Saëns la Nino Rota şi Billie Holiday

Articol scris de Vivia Săndulescu

Compania Vortice Dance a fost creată în 2001 de coregrafii Cláudia Martins şi Rafael Carriço şi este subvenţionată de Ministerul Culturii din Portugalia, prin Direcţia Generală a Artelor. 

Absolvenţi ai Escola Superior de Dança, cu specializarea în spectacolul coregrafic, şi bursieri ai programului „Erasmus“ la Hoggenschool Dansacademie Tilburg din Olanda, cei doi artişti şi-au dezvoltat activitatea în sfera dansului contemporan. 

În paralel cu munca de creaţie, Cláudia Martins şi Rafael Carriço desfăşoară o susţinută activitate didactică, în calitate de profesori coordonatori ai Secţiei de Dans din cadrul Centrului de Studii de la Fatima (2000-2009), predau dans clasic şi contemporan la Tutuballet School of Dance (din 2001), au deschis o Şcoală de Arte (2010) şi sunt invitaţi să susţină ateliere şi seminarii în întreaga lume. 

Printre premiile pentru coregrafie obţinute la concursurile internaţionale se numără Marele Premiu la Helsinki (2001), Premiul I la Gland, Elveţia (2001), Premiul Special al Publicului în Japonia (2002) şi Budapesta (2005), Premiul Special la Riga, Letonia (2004, 2008).

Deşi relativ tânără, Vortice Dance Company a devenit una dintre cele mai prestigioase trupe din Portugalia, activitatea companiei fiind apreciată de publicul şi critica de specialitate din Japonia, Spania, Finlanda, Danemarca, Elveţia, Brazilia, Letonia, Ungaria, Italia, Maroc, Portugalia, Macedonia, SUA. 

Publicul român a avut ocazia să îi aplaude şi în anul 2007, când au participat la Gala organizată de Fundaţia PRAIS la Opera Naţională Bucureşti, precum şi la Teatrul Odeon, în cadrul proiectului Dance Energy, sub titlul „Răzvan Mazilu şi invitaţii săi“. 

Teroare şi sânge

Pentru Dracula, cei doi coregrafi s-au inspirat dintr-o varietate de surse, în afara romanului omonim semnat de Bram Stoker la sfârşitul epocii victoriene; în creuzetul creativităţii lor au fost filtrate de asemenea personaje noi şi unele legendare, precum contesa Báthory. Regăsim aici mituri şi spaime ce ne bântuie şi în ziua de azi, iar firul roşu ce le străbate transpune publicul în fabuloasa şi enigmatica lume a genului horror.

La începutul piesei întâlnim idei preluate din scenariul iniţial al romanului, combinate cu altele novatoare, care par să emane din acestea. Prin explorarea de noi limbaje vizuale şi dinamice suntem transpuşi într-o atmosferă de halucinaţie, furie şi disperare.

După ce Contele Dracula pleacă la război, somnul Prinţesei Elisabeth este într-atât de tulburat de coşmaruri, pline de teroare şi sânge, încât se sinucide aruncându-se în râu. Moartea ei îl afectează profund, iar din suferinţă se naşte dorinţa de a o răzbuna. Astfel, dintr-un om cu o mare capacitate de a iubi, Contele se transformă într-un vampir, un emisar al întunericului. 

Stilul novator al acestei companii portugheze, marcat de o fizicalitate intensă, o tehnicitate remarcabilă şi o imagistică luxuriantă, susţinută de emoţii puternice şi pasiune, afăcut-o favorita spectatorilor din lumea întreagă.

Pe parcursul acţiunii coregrafice, Dracula devine un personaj polimorf, care îmbracă diferite înfăţişări, inclusiv animaliere. Esenţa acestei fiinţe malefice, ca şi cea a altor personaje, este adusă în contemporaneitate printr-o exploatare contextualizată, exprimând multiplele feluri prin care putem fi copleşiţi de partea întunecată şi cea senzual-perversă a sinelui nostru, dar şi de dragostea curată sfârşită tragic. Suntem cu toţii fiinţe schimbătoare, hrănite de sângele care ne curge prin vine. Desigur, putem fi prietenoşi, dar suntem adesea complicaţi şi greu de înţeles. 

Bărbaţi şi femei deopotrivă, suntem făcuţi din carne şi oase, ne lăsăm angrenaţi şi ne complacem în jocuri de dominaţie şi supunere. Carnea este natura noastră şi totodată cea mai mare slăbiciune a noastră. Măcinaţi de temeri şi de spaime, cădem pradă tentaţiilor facile, uneori mult prea facile...