Donald Duck sărbătoreşte 80 de ani de la debut: discursul semi-inteligibil şi personalitatea răutăcioasă, mărcile de succes ale personajului
0Donald Duck, cea mai cunoscută raţă din lume, sărbătoreşte astăzi 80 de ani de la debutul său, din 1934. Cunoscut pentru limajul său greu de înţeles, cu un temperament vulcanic şi cu apariţii în mai bine de 100 de filme Disney, Donald este unul dintre cele mai îndrăgite personaje din lume.
Donald Duck este un personaj de desene animate creat în 1934 de către compania Walt Disney Productions, apărând pentru prima dată în „Silly Symphony, The Wise Little Hen“. Pe de altă parte, o versiune prototip a lui Donald a apărut în luna mai a anului 1931, în benzile desenate „Aventurile lui Mickey Mouse“. Răţoiul antropomorf de culoare albă poartă, de regulă, un costum de marinar şi este faimos pentru discursul său semi-inteligibil, precum şi pentru personalitatea sa răutăcioasă şi iritabilă.
Numele acestuia a fost inspirat de jucătorul australian de cricket Donald Bredman, iar vocea specifică de către Clarence Nash, un animator. Alături de Mickey Mouse, Donald este unul dintre cele mai populare personaje Disney, fiind inclus de TV Guide în lista celor mai importante personaje animate din toate timpurile, în 2002. Donald a apărut în mai multe filme decât orice alt personaj Disney (178, iar pe locul al doilea este Mickey cu 137). De asemenea este al cincilea personaj care a apărut de cele mai multe ori în benzi desenate, după Superman, Batman, Spider-Man şi Wolverine.
Faima lui Donald Duck a crescut odată cu rolurile sale din desenele animate marca Disney. Vocea distinctă a personajului a fost redată de Clarence Nash, cel care a jucat rolul răţoiului pentru 50 de ani. În anii 1930, el a apărut ca partea a unui trio alături de Mickey şi Goofy, în diverse desene animate şi filme, iar începând cu 1937 a primit propriul show. Astfel, prin intermediul viitoarelor filme au fost introduse o altă serie de personaje, printre care şi Daisy Duck, iubita răţoiului.
Odată cu creşterea popularităţii sale la mijlocul anilor 1930, au început să apară primele produse cu Donald Duck, de la jucării de pluş la lenjerii de pat şi lămpi. În 1938, graficianul Disney Al Taliaferro a început să creeze zilnic benzi desenate cu Donald Duck, ce erau publicate în 322 de ziare. În 2013, au fost vândute 80 milioane de exemplare ale revistei Donald Duck în 16 ediţii locale în regiuni din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, inclusiv săptămânale, lunare şi ediţii de colecţie avându-l în prim plan pe Donald Duck.
Revistele cu Donald Duck, cele mai bine vândute
Înainte de apariţiile în seriile animate, Donald este cunoscut pentru cele din benzile desenate, ziare şi cărţi. De-a lungul timpului, o serie de artişti graficieni precum Al Taliaferro, Carl Barks şi Don Rosa au fost cei care l-au adus la viaţă pe simpaticul personaj. În particular, Carl Banks este recunoscut pentru extinderea „universului răţoiului“, o lume în care Donald trăieşte şi în care au mai fost implementate şi alte personaje, de exemplu unchiul lui Donald, Scrooge McDuck.
Donald Duck, într-o primă versiune
În ziua de astăzi, Donald este un personaj extrem de iubit în Europa, în special în Ţările de Jos şi în ţările scandinave, acolo unde revista sa săptămânală a rămas una dintre cele mai de succes publicaţii de peste 50 de ani. Curentul de popularitate care caracterizează numărul mare de fani din întreaga lume a fost denumit „Donaldism“, termen originar din Norvegia.
Una dintre caracteristicile lui Donald este personalitatea lui vulcanică şi schimbătoare. Iniţial, personajul era construit într-o singură dimensiune, dar cu timpul acesta s-a schimbat foarte mult. Aşa a ajuns să fie mult mai responsabil, complex şi simpatic, dar păstrându-şi atributele mai puţin savuroase. Uneori, Donald poate să ajungă în părţile extreme ale furiei, fără vreun motiv întemeiat, iar în alte dăţi suferă de stimă de sine scăzută din cauza lipsei de noroc şi a megalomaniei.
Ca orice alt personaj Disney, Donald are în repertoriul său o serie de fraze clişeice pe care le foloseşte în anumite situaţii, cum ar fi „What’s the big idea!?“, „Aw, phooey!“, „So!!“, „Hiya, toots!“ şi „Oh boy, oh boy, oh boy...“.
Donald Duck nazistul
În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii au încercat prin orice mod să susţină efortul de război contra puterilor Axei, iar desenul animat a oferit nenumărate posibilităţi de exprimare a beneficiilor libertăţii. În mobilizarea ţării a fost inclus şi Donald Duck căruia i s-a modelat un scenariu de propagandă pentru filmul „Der Fuehrer’s Face“, lansat pe 1 decembrie 1943. În peliculă, Donald joacă rolul unui muncitor într-o fabrică de artilerie din Germania nazistă care se luptă cu orele interminabile de muncă, lipsa de hrană şi necesitatea de a saluta de fiecare dată când vede chipul Führer-ului. Astfel, Donald devine doar o piesă în maşinăria de producţie şi suferă o cădere nervoasă.
Deşi deznodământul desenului pare a fi unul tragic, Donald înnebunind din cauza muncii şi a repetării salutului nazist de 33 de ori, se trezeşte din coşmar îmbrăcat în pijamale realizate după modelul steagului Statelor Unite. Vede pe peretele de lângă o umbră cu mâna dreaptă ridicată, iar din reflex face jumătate de salut - „Heil Hi...“ - pentru a vedea că respectiva umbră era de fapt a replicii sale cu Statuia Libertăţii. Astfel, desenul îşi atinge scopul prin valorificarea la maximum a beneficiilor şi a libertăţilor oferite statul democratic în contrast cu statul totalitar nazist. Astfel, „Der Fuehrer’s Face“ a câştigat Oscarul, în 1942, pentru cel mai bun film animat de scurtmetraj.