Interviu Dirijorul Horia Andreescu: „Muzica ne îmbogăţeşte vieţile“

Maestrul Horia Andreescu a dirijat la Ateneul Român, Konzerthausorchester Berlin, într-un program cu lucrări de Dvorak şi Brahms.

Un interviu de Alexandru Petrovici

Stimate Maestre Horia Andreescu, vă mulţumesc mult pentru amabilitatea de ne acorda acest interviu. La ediţia a XXII-a a Festivalului „George Enescu” de anul acesta veţi dirija un ansamblu prestigios – orchestra Konzerthaus din Berlin şi un solist absolut fantastic – pianistul Rudolf Buchbinder. Astfel de întâlniri artistice reprezintă premisa celor mai valoroase creaţii interpretative. Cum resimţiţi acest eveniment? Cum îl pregătiţi?

Horia Andreescu: Parafrazându-i pe poetul Rilke şi pe marii dirijori Furtwängler şi Celibidache, spun că înţelegerea, cunoaşterea şi sentimentul că te apropii mereu de ceva nou conduce la atingerea adevărului acelei creaţii. Aştept cu mult interes întâlnirea cu Orchestra Konzerthaus de la Berlin, de fapt reîntâlnirea mea cu Orchestra Simfonică din Berlin – cum se numea ea până acum câţiva ani. Cu Rudolf Buchbinder, astăzi un nume de mare rezonanţă în pianistica mondială, urmează a dezvălui şi oferta împreună adevărul muzicii brahmsiene. Pentru că, despre concertele de pian ale lui Brahms se spune, pe bună dreptate, că sunt simfonii cu pian obligat. Aşadar pe scenă vom fi trei parteneri ce vom comunica pentru împlinirea momentului unic al devenirii întru muzică: solist-orchestră-dirijor.

Festivalul „George Enescu” are o tradiţie îndelungată şi extrem de solidă în România, dar şi între marile festivaluri din străinătate. Dacă ar fi să vă imaginaţi o situaţie ideală, cum ar arăta festivalul, ce poartă numele celui mai mare compozitor român, din perspectiva muzicianului profesionist, dar şi a consumatorului de muzică bună?

Primele ediţii ale Festivalului „Enescu” au debutat în forţă, cu o suită de artişti de prim rang. Dar, după părerea mea, adevărata lansare a Festivalului „Enescu” în lume a fost remarcarea lui în presa importantă a lumii ca un concurent redutabil al celor mai renumite festivaluri. Atunci Festivalul „Enescu” s-a conturat clar, a devenit platforma de lansare a muzicii enesciene în lume, a devenit emblema muzicală a României. Prima înregistrare pe CD a creaţiei enesciene aparţine dirijorului Larry Foster. Următoarea a fost făcută de mine, o colaborare Radio – Electrecord – Olympia (Londra). Intrarea lui Enescu în circuitul internaţional a fost, astfel, asigurată. Am văzut CD-urile în magazinele de la New York, Berlin, Tokyo.

Cum poate fi promovată mai bine creaţia enesciană astfel încât marele nostru compozitor naţional să fie cunoscut şi apreciat în toată complexitatea creaţiei sale?

Fără a vrea câtuşi de puţin să vulgarizez lucrurile, v-aş răspunde scurt: printr-un marketing intens şi bine condus de România.

Care credeţi că este rolul muzicii în societatea noastră de astăzi?

Rolul muzicii este pretutindeni acelaşi, de multă vreme: sa fie bine aleasă, să fie dăruită de cei care au acest dar, spre a determina o apropiere, ba chiar o comunitate între cei care iubesc muzica. Fireşte, într-o adevărată sală de concert, potrivită muzicii de acest tip.

A studiat cu marele Celibidache

S-a născut la Braşov pe 18 octombrie 1946. Între 1974-1987 a fost dirijor la Orchestra Filarmonicii din Ploieşti. A absolvit Conservatorul din Bucureşti, urmând apoi cursuri la Academia de Muzică din Viena sub îndrumarea lui Hans Swarowsky şi a lui Karl Österreicher şi la Trier şi Munchen cu dirijorul Sergiu Celibidache. Este distins cu premiul Criticii la Bienala Muzicii Contemporane în 1981 la Berlin. În 1997, Uniunea Criticilor Muzicali îl numeşte "Dirijorul anului". A primit Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Mare Cruce (2006). Este laureat al Premiului Comitetului Naţional UNESCO Pentru Dezvoltare Culturală (2002). Este fondatorul şi dirijorul Orchestrei de Cameră "Virtuozii" din Bucureşti. A colaborat cu şi a dirijat mari orchestre din Europa şi din lume.