Rețeta digitalizării românești: open source, centralizare și salarii corecte

Soluții pentru o Românie digitalizată, cum ar putea fi eliminate contractele cu dedicație?România se confruntă cu un haos în digitalizarea administrației publice din cauza lipsei unei autorități centrale de guvernanță, a salariilor necompetitive care alungă specialiștii, a sistemelor fragmentate și vendor-locking-ului.

România se confruntă de zeci de ani cu provocarea digitalizării administrației publice, dar rezultatele rămân fragmentate și ineficiente. Propunerea de a centraliza datele într-o singură platformă securizată pare utopică, dar inițiativa există. Demersul este încărcat de impedimente, practic, până în acest moment, serviciile contractate de stat nu au avut o strategie în spate ceea ce a condus la sisteme necompatibile, fragmentare și care încurajează clientelismul.

Ciprian RUS, Președintele Comisiei pentru comunicații, tehnologia informației și inteligență artificială din Senat propune dezvoltarea unui mecanism național unic de autentificare, care să integreze sisteme existente precum Ghișeul.ro sau alte site-uri specifice. Atât senatorul cât și un specialist în aplicații și servicii IT pentru instituțiile publice au declarat pentru Adevărul că provocarea de a aduce în 2026 infrastructura digitală la nivel de instituții este imperativă.

Statul, un angajator ineficient pentru domeniul IT

David Burcovschi, IT-ist cu experiență, este de părere că fără această măsură contractele cu dedicație vor continua și digitalizarea instituțiilor se va face doar pe hârtie. Acesta este și unul dintre arhitecții unui sistem de verificare testat în episodul hakingului din spitale din februarie 2024:

 “În primul rând, problema fundamentală la noi nu este că nu se digitalizează, că se bagă bani mulți și degeaba. Problema la noi este alta. Noi nu avem un organism care să fie autoritate de guvernanță a digitalizării. Și nu vorbesc de ADR, că ADR-ul doarme în papuci oricum.

Trebuie să existe o organizație care să spună în felul următor: așa trebuie să arate protocoalele, așa trebuie să fie standardul. Ei să zică arhitectura per instituție și interconectivitatea lor și doar să subcontracteze persoane fizice, juridice care să execute acele taskuri. Dar ei să fie project managers. Să nu se mai facă licitații din astea individuale.  Să zică: vrem să lucrăm cu 10 subcontractori pe proiectul ăsta. Și ei să dirijeze proiectul de la arhitectură la management. Ăia doar să scrie cod și să facă deployment-uri. Cam așa ar trebui. Până la hacking sunt alte probleme. Hacking-ul e doar o consecință a haosului. Până la urmă.”

El subliniază și problemele salariale care descurajează specialiștii: „Deci la stat sunt oameni total pe lângă tehnic majoritatea. Că nimeni nu vrea să lucreze cu salarii de 10.000 lei când poți să câștigi 6.000 euro la o corporație, de exemplu. Și atunci nu asta este soluția. Soluția este să ai un organism format din 10 arhitecți, software, hardware și așa mai departe. La nivel conceptual. Și doar să subcontracteze bucăți.”

Aceasta este de altfel și soluția propusă de senatorul care a inițiat legea, care admite necesitatea unei oferte concurențiale din partea statului și nevoia unei strategii integrate:

“Pentru asta am două task-uri: Unu, încerc, într-o formă sau alta, să găsesc o majoritate la nivel parlamentar și, poate chiar în cadrul coaliției, să mutăm un pic logica din această ADR care el reglementează, el controlează, el implementează, ADR-ul. Și să încercăm cumva să împărțim sarcinile și, ideea mea, e o companie națională de software. Avem compania națională de infrastructură, o companie de software care să poată să angajeze oamenii, nu cei din conducere, ci cei care lucrează acolo, pe salarii decente. Nu o să-ți vină nimeni niciodată pe 6-7.000 de lei un programator bun. Și atunci trebuie găsite soluții.”

Fără drept de exclusivitate pentru administrare

O problemă sesizată în mediul antreprenorilor IT este faptul că, pentru a își asigura continuitatea activității, prestatorii de servicii folosesc un sistem care le permite administrarea unor taxe de management al produsului.

Burcovschi explică cum fragmentarea și vendor-locking-ul afectează digitalizarea: 

“Toți care au reușit și-au prins un contract, au făcut-o în așa fel încât să fie fiecare soft făcut vendor locking. Aceasta înseamnă că atât prin contract stochează bază de date, să nu cumva se piardă ei contractul de mentenanță și să vină alții.”

Rus vorbește despre legea pentru open source: „Eu, prin legea cu codul sursă deschis, pe care estimez că o să o depun în mai, după ce îmi fac toate negocierile care trebuie să le fac și după ce trece de avizul juridic, spun chestia asta. Că doar în situații excepționale și aprobate la nivelul Autorității de Digitalizarea României  și a Consiliului Național de Transformare Digitală se mai acceptă soluții vendor locking. Restul trebuie să fie open source și pe viitor integrabile cu alții să poată face oricine altcineva mentenanță, nu doar cel care ți-o vândut-o. Noi în loc să migrăm bazele de date pe care le avem și să regândim o structură nouă, ne pierdem o grămadă de timp începând să migrăm, să interconectăm aplicațiile între ele.”

Problema siguranței datelor personale 

Pentru un sistem comun ar fi necesar și un sistem care să asigure protecția utilizatorului, dar având în vedere că, în acest moment, încă trăim în România dosarului cu șină și a abuzului de solicitare de date, perspectiva unei schimbări nu poate decât să aducă îmbunătățiri. Ciprian Rus explică impactul asupra cetățenilor:

 „Adresa mea de domiciliu este împărțită în zeci sau sute de instituții în funcție de interacțiunile de-a lungul anilor. Când încerci să unifici arhitectura și guvernanța datelor, nu știi care este adresa corectă sau actualizată. Aceasta creează inconsistență și afectează toate procesele administrative. Este un exemplu clar de ce digitalizarea fragmentată eșuează. Orice sistem nou trebuie să gestioneze corect și unitar aceste date. Fără aceasta, digitalizarea rămâne formală și nefuncțională.”

De aceeași părere este și David Burcovschi:

“În loc să folosim tehnologia pentru a proteja cetățeanul, sistemul răspândește informațiile inutile. Aceasta este o problemă majoră de securitate și confidențialitate. Trebuie să schimbăm legea și practicile pentru ca datele să fie centralizate și verificate corect, fără a fi multiplicate.”

Rus subliniază soluția legislativă: „Atât timp cât faci un contract, nu există temei legal să ți se ceară copii după buletin sau alte documente redundante. Colectarea acestor copii răspândește date personale fără valoare juridică și creează riscuri inutile. Protecția reală a datelor înseamnă să verifici validitatea contractului fără a cere informații care nu sunt necesare. Doar astfel putem proteja cetățenii și informațiile lor personale. Digitalizarea trebuie să fie eficientă și sigură. Aceasta este responsabilitatea autorităților.”

Specialistul în It remarcă și faptul că, dacă în România, marile corporații au adus un aport de încredere și profesionalism, aceleași standarde ar trebui aplicate și în colaborarea cu statul român:

“Trebuie să existe o organizație care să spună cum trebuie să arate protocoalele și standardul, care să gestioneze arhitectura sistemelor și să dirijeze proiectele. Această autoritate trebuie să fie centrală și să nu existe sute de entități decizionale separate. Numai așa se poate construi o digitalizare coerentă, interoperabilă și eficientă pentru cetățeni și instituții. Profesionalismul și standardele clare sunt esențiale pentru succes. Salariile decente pentru specialiști sunt necesare pentru a atrage oamenii buni. Open source și interoperabilitate trebuie să fie reguli clare. Aceasta este singura cale prin care digitalizarea poate deveni realitate în România.”