Partidele - mari sau de buzunar - isi vor cumpara sediile ultraluxoase la pretul unui pachet de tigari

Legea a fost inca un prilej de a demonstra, ca de atatea alte ori in decursul anilor postrevolutionari, ca, atunci cand e vorba de interese materiale comune, partidele "fac ciocu' mic" si isi dau

Legea a fost inca un prilej de a demonstra, ca de atatea alte ori in decursul anilor postrevolutionari, ca, atunci cand e vorba de interese materiale comune, partidele "fac ciocu' mic" si isi dau mana, indiferent de culoarea politica. Partide mari, mai norocoase ca stau in sedii de la RAPPS sau in case nationalizate impunatoare, si partide mici, detinatoare doar de apartamente in diverse blocuri sau spatii la parterul acestora, se vor bucura impreuna, in curand, de prevederile noului act normativ, fara nici cea mai mica tresarire de remuscare. Manevrele imobiliare politicianiste au debutat odata cu discutarea Legii restituirii imobilelor nationalizate. Si atunci, partidele s-au unit intr-unul si au sustinut ca imobilele nationalizate cu titlu, in care functioneaza formatiunile politice, sa nu se inapoieze fostilor proprietari. Asa se face ca pana acum nici un imobil, nici luat cu titlu, nici fara titlu, nu s-a restituit proprietarilor de drept. Noua lege vine si le vinde pe toate sau, in cel mai fericit caz, le transforma in obiecte de dosar pentru instante in noi procese de revendicare. Ieri, la dezbaterea de cinci minute din Senat, nici un partid nu a ridicat problema moralitatii unei asemenea reglementari, nici macar partidul cel mai aprig in materie de restituiri, PNL, cel care a initiat acum patru ani legea de restituire a imobilelor nationalizate. Mai mult, proiectul introduce si o derogare de la Legea 10/2001. In aceasta se spunea ca daca sediul nu mai este necesar scopului legal, atunci el se restituie fostului proprietar. Reglementarea pesedista spune ca, in cazul incetarii activitatii partidului politic, sediul intra sub incidenta unui decret din 1954, ceea ce va permite celor care sunt in structura de conducere a partidelor sa dispuna dupa bunul plac de sedii, chiar si in cazul dizolvarii partidului. Demersul scandalos survine dupa ce, numai cu o zi inainte, senatorii din Comisia juridica s-au aratat interesati de asanarea scenei politice si au propus reinregistrarea partidelor, cu obligatia de a demonstra ca au 50.000 de membri, sub sanctiunea radierii din registrul partidelor si conditionarea ramanerii lor pe scena politica de rezultatele din alegeri. Cum cele doua acte juridice intra in vigoare la date diferite, primul fiind cel cu vanzarea sediilor, este limpede ca, inainte de a se desfiinta, partidele mici isi vor cumpara imobilele in care functioneaza sau pe care le-au subinchiriat deja, ramanand in acest fel macar cu un castig material substantial. In privinta partidelor mari, acestea nu sunt afectate de noua lege a partidelor, singura lor preocupare fiind cum sa cumpere mai repede, in fiecare unitate administrativa, cate un lacas pentru activitatile curente.