Macovei îl acuză pe Tudorel Toader că a rescris directiva europeană privind confiscarea extinsă în favoarea penalilor. „Condamnaţii rămân tot bogaţi“

Monica Macovei susţine că ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a transpus trunchiat directiva europeană privind confiscarea extinsă în legislaţia românească. În tabelul de Concordanţă între Directiva europeană si proiectul ministrului, la „confiscarea de la terţi” scrie: „Nu face obiectul prezentului proiect”. În acelaşi tabel, la punerea sechestrului pe bani încă de la începutul anchetelor, ministrul scrie: „Nu face obiectul prezentului proiect“

Redăm integral postarea europarlamentarului Monica Macovei în care compară directiva europeană cu proiectul lui Tudorel Toader: 

„Tudorel Toader şi-a bătut joc de Directiva confiscării extinse, de Uniunea Europeană şi de românii cinstiţi care cer de mulţi ani confiscarea banilor, nu numai pedepse cu închisoare, indiferent pe ce nume le-au pus condamnaţii (confiscarea de la terţi) şi punerea sechestrului pe bani şi averi încă de la începutul anchetelor, pentru a nu ajunge la decizii definitive de confiscare când banii şi bunurile s-au evaporat şi nu mai este nimic de confiscat.

În Tabelul de Concordanţă între Directiva europeană si proiectul lui Toader de transpunere a Directivei, la „confiscarea de la terţi” scrie: „Nu face obiectul prezentului proiect”. În acelaşi Tabel, la punerea sechestrului pe bani şi averi încă de la începutul anchetelor ministrul scrie: „Nu face obiectul prezentului proiect”. Exact ca „Altă întrebare” a lui Iordache.    

Dacă la marea majoritate a articolelor din Directiva confiscării extinse Tudorel Toader a scris “Nu face obiectul prezentului proiect”, de ce a susţinut public că a transpus Directiva europeană? Pe cine vrea să păcălească? Dacă articolele importante din Directivă, care dau sens confiscării extinse şi punerii sub sechestru, „nu fac obiectul prezentului proiect”, unde se regăsesc acestea?

Adoptarea proiectului de lege în Parlament în forma actuală ne duce din „avem corupţie, dar nu corupţi” de pe vremea lui Năstase la „avem corupţi, dar nu le luăm banii” şi la “condamnaţii rămân tot bogaţi şi românii tot săraci”.  

În aşa-zisa transpunere a Directivei confiscării extinse, Tudorel Toader a ales clar să fie de partea penalilor. Cele câteva articole modificate din Codul Penal şi prezentate de Toader ca fiind transpunerea Directivei nu au legătură cu Directiva europeană.

Proiectul emanat de Toader, adoptat de Guvern şi trimis în Parlament nu transpune Directiva confiscării extinse:

1. Nu se poate aplica „Confiscarea extinsă” prevăzută în Directivă, pentru că Toader a eliminat cuvântul „ilicit” din Directivă şi l-a înlocuit cu termenul "infracţional". Iar termenul „infracţional” înseamnă comiterea unei noi infracţiuni care să ducă la o nouă condamnare şi numai la confiscarea banilor furaţi prin acea infracţiune, cum era anterior Directivei, cum este şi acum.

Potrivit Directivei, dacă X este condamnat pentru o singură infracţiune din lista celor din Directivă, judecătorul face sau cere verificări privind toată averea lui, indiferent pe ce nume este pusă, şi, dacă constată o diferenţă pe care condamnatul nu o poate justifica prin veniturile legale, o confiscă, nefiind necesar alt dosar penal şi altă condamnare. Aceasta este confiscarea extinsă. Nu este nevoie să se stabilească o legătură cu un comportament penal, este suficient, între altele, ca judecătorul să considere, pe baza balanţei probabilităţilor, că este mai probabil ca averea/banii nejustificaţi prin venituri legale să provină dintr-un comportament penal, decât din activităţi legale, fără a fi însă identificată vreo infracţiune anume. Tocmai de aceea Directiva foloseşte termenul de „ilicit”, pentru că nu trebuie stabilită o infracţiune anume. Faptul că proprietatea condamnatului, la vedere sau ascunsă, este mai mare decât veniturile legale este unul din elementele care pot duce judecătorul la concluzia că diferenţa nejustificată de avere este supusă confiscării extinse.

2. Nu se poate aplica „confiscarea de la terţi” atunci când suspectul sau infractorul mută banii pe numele unor rude sale altor persoane pentru a le ascunde de punerea sub sechestru şi confiscare, iar acest lucru poate fi dovedit prin orice element: o donaţie, o vânzare sub preţul pieţei sau orice element care duce procurorul şi judecătorul la concluzia ascunderii, prin orice operaţiune, a averii, pentru a nu fi pusă sub sechestru şi apoi confiscată. La Art 6 din Directivă, în Tabelul de Concordanţă între Directivă şi proiectul lui Toader de transpunere a Directivei, la „confiscarea de la terţi” scrie: „Nu face obiectul prezentului proiect”.      

3. Nu se pot pune sub sechestru, de la începutul anchetei, banii/ bunurile/ averea celor anchetaţi în vederea confiscării extinse sau a confiscării în forma actuală. La Art 7 din Directivă, în Tabelul de Concordanţă între Directivă şi Proiectul lui Toader de transpunere a Directivei, la punerea sub sechestru (cuvântul „îngheţare” nu există în codurile penale române) scrie: „Nu face obiectul prezentului proiect”.  

4. Nu sunt transpuse definiţiile care dau sens prevederilor din Directivă. În Tabelul de Concordanţă între Directivă şi proiectul lui Toader de transpunere a Directivei, la Art. 2 al Directivei, care defineşte toate noţiunile şi conceptele folosite în Directivă, scrie: „Nu face obiectul prezentului proiect”.      

O transpunere eficientă trebuia să înceapă chiar de la definiţiile scrise în Directiva europeană. Definiţiile sunt foarte importante, pentru că Directiva reglementează fiecare lucru pe care îl defineşte, cum ar fi bunuri, instrumente, valori, confiscare, terţi etc. Desigur, se schimbă multe elemente din dreptul penal şi de procedură penală actual, dar am intrat in Uniunea Europeană ca să schimbam spre bine, şi nu ca să păstram ce merge prost, cum este şi confiscarea în forma actuală sau limbajul şi concepte juridice de acum zeci de ani.

5.  Nu se schimbă sistemul actual al punerii în executare a confiscării sau al celor care supraveghează realizarea confiscării, care s-a dovedit absolut ineficient. De aceea, trebuia introdus clar un sistem eficient. Pentru România, soluţia este ca realizarea efectivă a confiscării să fie sub controlul şi supravegherea judecătorului care a dat decizia definitivă de confiscare şi confiscare extinsă, pentru că este primul interesat să ducă până la capăt orice confiscare a dispus.

Directiva punerii sub sechestru şi a confiscării nu este transpusă deloc şi banii furaţi nu se întorc la oameni.
Nu ştim dacă Tudorel Toader a informat Guvernul că a transpus doar câteva articole din Directiva confiscării extinse, şi acelea prost, sau dacă prim-ministrul şi-a însuşit acest text în cunoştinţă de cauză. Tudorel Toader ştie însă că acest simulacru de transpunere va atrage o nouă procedură de infrigement din partea Comisiei Europene. Este acest lucru asumat, odată cu trimiterea proiectului în Parlament, pentru a trage de timp încă 2-3 ani, astfel încât cei care au furat banii oamenilor să şi-i pună la adăpost?

Proiectul de lege se află încă la Senat, prima cameră sesizată, care are termen luna noiembrie pentru adoptare. Solicit Guvernului să propună un text care să fie fidel reglementării europene“, arată Macovei.