Judecătoarea CCR Iulia Motoc îi "aşteaptă pe barbari". Postarea care a stârnit controverse pe Facebook

Situaţia din România rămâne tensionată până când judecătorii Curţii Constituţionale se vor reuni în şedinţă. Între timp, judecătoarea CCR Iulia Motoc a postat pe Facebook un poem care i-a pus pe gânduri pe internauţi.

Sunt vehiculate mai multe date pentru şedinţa Curţii, însă cel mai probabil magistraţii se vor întâlni marţi.

Între timp, judecătoarea Iulia Motoc a postat pe contul ei de Facebook un poem care stârnit mici controverse în mediul online. Internauţii nu ştiu ce să creadă despre poemul lui Constantin Kavafis, "Aşteptându-i pe barbari", postat de către tânăra judecătoare, mulţi considerând că ar fi vorba de situaţia actuală a ţării. Alţii cred că se referă fie la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, fie la poziţia Curţii Constituţionale, al cărei verdict poate decide soarta preşedintelui suspendat.

Ulterior, judecătoarea a şters postarea de pe contul ei de Facebook.

În continuare, redăm poemul lui Kavafis, tradus de Ion Vatamanu:

De ce-au venit în piaţă orăşenii?
Barbarii astăzi vor sosi.
De ce-i pasiv senatul, dezbaterile-s sfârşite,
Senatorii nu vor nimic, nici legi să decreteze?
Barbarii astăzi doar sosesc.
Ce rost mai are legi a decreta?
Sosesc barbarii, ei să decreteze!
De ce-mpăratul, trezit cu noaptea-n cap,
Tronează porţile oraşului
Şi tronul, şi coroana - pe toate le tronează?
Barbarii astăzi vor sosi.
Aşteaptă împăratul căpetenia lor
Să-i ofere titluri de onoare,
E gata pergamentul cu ordine cu tot.
De ce pretorii, alăturea de consuli
În togă roşie s-au arătat,
Le-mpodobeşte braţele brăţare-n ametiste,
Pe degete - inele de smarald?
Sceptrele cu-argint sunt smălţuite,
La ce le-ar trebui azi sceptrele acestea?
Barbarii anume astăzi sosesc,
Iar luxul îi orbeşte pe barbari.
Dar unde-s pretorii stimabili?
Ei nu se văd, - cuvântul lor lipseşte.
Astăzi sosesc barbarii,
Iar lor cuvântul nu le e pe plac.
De ce-i atât de alarmat oraşul?
Iar străzile - atâta de pustii?
Da ce-i atât de tulbure poporul,
De ce grăbit se-ascunde fiecare ins?
Deja e noapte, barbarii n-au sosit.
De la hotarul ţării a venit o veste,
Că-n lumea asta barbari nici nu există.
Acuma ce ne facem fără de barbari?
În ei văzusem o ieşire... Acuma ce ne facem?