Dreptul la replică

Cu privire la articolul "CNSAS: Felix îşi turna şeful cu făcături", publicat în ziarul "Adevărul" de marţi, 9.08.2008, doresc, în baza dreptului la replică, să fac următoarele

Cu privire la articolul "CNSAS: Felix îşi turna şeful cu făcături", publicat în ziarul "Adevărul" de marţi, 9.08.2008, doresc, în baza dreptului la replică, să fac următoarele precizări:

1. Articolul, în mod deliberat, mă acuză în baza unor minciuni şi interpretări, că am colaborat cu Securitatea.

2. Articolul se întemeiază pe acelaşi fel de raţionament pe care îl foloseşte şi CNSAS: propune un verdict, pentru care apoi caută argumentele pe care le utilizează pentru crearea imginii de vinovăţie.

3. Vreau să insist asupra diferenţei dintre imaginea vinei şi vina dovedită prin verdict al Justiţiei, care este o diferenţă uriaşă dintre formă şi fond.

4. Pe fond, articolul face aceeaşi greşeală pe care o face şi CNSAS: dă verdicte substituindu-se Justiţiei. Se încalcă în acest fel chiar principiul noii legi de funcţionare a CNSAS, care prevede că puterea de a da un verdict o are numai instanţa de judecată, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, oferind astfel persoanei în cauză toate garanţiile privind dreptul la apărare.

5. Pe formă, articolul aranjează, mai mult sau mai puţin inspirat, argumentele pentru a susţine imaginea culpei:

- Existenţa unor rapoarte ale Securităţii referitoare la viaţa mea personală, nu cumva dovedeşte că eram urmărit şi nu urmăritor, aşa cum sugerează articolul?

- Cum se împacă această ipostază cu imaginea pe care de fapt o sugerează articolul - colaborator apropiat al Securităţii?

- Cum se împacă atitudinea critică firească faţă de Securitate cu utilizarea împotriva mea în articol chiar a acuzaţiilor pe care mi le aducea Securitatea?

- Există cumva o Securitate odioasă - cea cu care se sugerează că am colaborat - şi o Securitate demnă de încredere - cea care mă urmărea şi mă acuza că nu prezint "garanţii moral-politice"?

6. Înţeleg perfect că ceea ce urmăreşte articolul este amplificarea vinovăţiei pe care o creează. Deşi îmi dau seama că diferenţa dintre imaginea vinei născocite şi vina dovedită prin decizie a Justiţiei contrează tot mai puţin, aştept hotărârea
instanţei.

Dan Voiculescu