Alianţa Creştin Liberală, viitorul „nou“ PNL. Punctele forte şi punctele slabe văzute de analişti
0“Adevărul” a stat de vorbă cu analişti politici şi cu sociologi pentru a descoperi care sunt avantajele, dar şi slăbiciunile noului PNL, ce funcţionează, momentan, sub denumirea ACL.
PNL şi PDL au fuzionat sâmbătă doar pe hârtie. Din punct de veder juridic, cele două partide urmează să se contopească într-o singură formaţiune de centru-dreapta, numită PNL, abia în 2017. Deocamdată, liberalii şi democrat-liberalii s-au înfrăţit sub umbrela Alianţei Creştin Liberale (ACL), cu scopul de a câştiga alegerile prezidenţiale din toamnă.
Sociologul Remus Ştefureac e rezervat când vine vorba despre naşterea noului PNL. „Deocamdată, trebuie să vorbim despre o alianţă electorală, nu despre un mare partid de dreapta. Pentru România, este foarte importantă o coagulare a forţelor de dreapta, în condiţiile în care stânga este deja coagulată. Este foarte bine să avem două mari partide care să guverneze alternativ. Ideal ar fi să reziste mai mult la guvernare, să fie cicluri mai mari, pentru a avea mai multă stabilitate politică“, spune Remus Ştefureac, director INSCOP.
În privinţa dezavantajelor,Ştefureac avertizează: „Un mare minus în reprezintă problema credibilităţii. La noi, toate alianţele au sfârşit prost. După CDR, Alianţa DA şi USL, românii vor fi mai sceptici în a valida o nouă alianţă. Marele test al alianţei PNL - PDL rămâne alegerile prezidenţiale. În cazul unui eşec, e greu de crezut că procesul de fuziune va continua. Însă dacă liderii politici vor privi într-o perspectivă mai largă, acest proiect poate câştiga doar pe termen lung, nu neapărat în 2014“, crede Ştefureac.
„România, concentrată pe duelul Ponta - Iohannis“
Analistul politic Radu Magdin a analizat fuziunea dintre PNL şi PDL din perspectivă electorală. „Coagularea marilor forţe de dreapta înseamnă, în primul rând, disciplină în materie de vot. Chiar dacă PDL a luat un scor mai mic la euroalegeri, capacitatea de mobilizare a electoratului rămâne încă de temut pentru adversarii politici. Un alt plus: fuziunea produce o polarizare faţă de PSD în mintea electoratului. Partidele mici vor fi scoase din joc.Toată Românai va fi concentrată pe duelul Ponta- Iohannis“, consideră Magdin. „Coagularea este un avantaj pentru Iohannis, în perspectiva alegerilor prezidenţiale. De facto, dacă ne uităm la disciplina de partid, Iohannis ar pleca de la 30%, un prag politic ce îl propulsează direct în turul doi, fără contribuţii adiţionale, legate de discurs sau de charismă. În turul doi, depinde de el“, mai spune Radu Magdin.
La capitolul minusuri, analistul taxează denumirea alianţei. „Un dezavantaj ar fi confuzia pe care o aduce numele ACL. Creştinismul nu se pupă prea bine cu liberalismul, cel puţin în România. O parte a electoratului PDL nu-şi va mai găsi identitatea în noua alianţă, însă este un compromis, la fel cum şi liberalii au făcut un compromis când au trecut în grupul PPE. În plus, mai există orgolii nestinse în cele două formaţiuni, care ar putea fi stinse dacă se va creiona un Guvern din umbră, aşa cum a încercat PDL la un moment dat. O împărţire paritară pe funcţii ar calma neînţelegerile“, încheie Magdin.
„Fuziunea a fost vândută inteligent“
Sociologul Alfred Bulai este pesimist: nu crede în lansarea noului PNL. „Să ne înţelegem. Nu e vorba despre niciun partid de dreapta. E doar o alianţă. Ideea de fuziune a fost vândută inteligent, pentru că PNL tocmai ieşise dintr-o alianţă cu PSD şi nu putea intra imediat într-o altă alianţă cu PDL. Nu era credibil. Bine, nici aşa nu sunt foarte credibili, dar pare, totuşi, un proiect mai serios. Credeţi că cele două partide vor ajunge să fuzionezeîn condiţiile în care au de trecut trei rânduri de alegeri? Să fiţi dumneavostră sănătos!“, spune Bulai. Acesta nu crede nici în şansele lui Klaus Iohannis de a ajunge la Cotroceni, propulsat de noua structură de dreapta. „La minusuri, aş trece cel puţin două lucruri: un nume ales nefericit şi doi lideri neconsacaraţi, neprofilaţi, necharismatici. Mai ales Klaus Iohannis, care ar trebui să fie motorul dreptei şi, evident, nu e. Comparaţi-l pe Iohannis cu Crin Antonescu sau cu Victor Ponta din 2010, când s-a născut USL, şi veţi vedea ce succes poate avea noul partid“, adaugă Bulai.