Violeta Alexandru, acuzată de sindicatul din minister de manipulare: Nu funcţionarii sunt vinovaţi de întârzierile de la Casele de pensii

Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, este acuzată de sindicatul din minister de manipulare şi dezinformare în legătură cu întârzierile de la Casele de pensii, subordonaţii săi susţinând că acestea sunt cauzate de lipsuri de natură logistică şi de personal.

Conform Federaţiei Sindicatelor din Ministerul Muncii, suplimentarea personalului trebuia făcută încă din anul 2019, astfel încât acesta să nu poată fi mai mic decât numărul corespunzător raportului 1 salariat la 2.000 de asiguraţi şi beneficiari de prestaţii de asigurări sociale, raportul actual arătând însă că este un salariat la 3.000 de asiguraţi.

Din păcate, spun sindicaliştii, în condiţiile în care aceste obligaţii, care nu reveneau angajaţilor, nu au fost îndeplinite, “este nedrept ca activitatea noastră să fie judecată superficial, fără a fi luate în calcul toate aspectele menţionate”.

Principalele informaţii furnizate de sindicat:

„Doamna ministru nu a făcut altceva decât, prin atitudinea sa aşa-zis apropiată faţă de beneficiarii sistemului public de pensii, dar evident ostilă faţă de funcţionarii sistemului încă din prima zi a mandatului, să inducă beneficiarilor de pensii o percepţie de nesiguranţă şi de teamă, transmiţându-le nejustificat senzaţia că s-au închis Casele de Pensii, că nu îşi vor mai primi drepturile sau că angajaţii sistemului sunt duşmanii lor direcţi.

Menţionăm că a făcut acest lucru în condiţiile în care contactul on-line cu beneficiarii, pe care domnia sa tinde să-l ridice la rangul de invenţie proprie, a fost implementat cu reguli explicate acestora încă din prima zi în care a fost restricţionat accesul fizic în Casele de Pensii din cauza pandemiei de Covid-19, iar plata drepturilor nu a fost întârziată nici măcar o zi în această perioadă, fără să se pună măcar în vreun fel în discuţie neplata acestora, atât de trâmbiţată de doamna ministru în scopul de a instiga beneficiarii şi a apărea ulterior în postura de unic salvator al situaţiei”, se arată în document.

Conform sursei citate, Violeta Alexandru nu înţelege că “mult lăudata digitalizare pe care are senzaţia, în necunoştinţa sa, că a şi implementat-o deja, nu înseamnă nici pe departe transmiterea prin e-mail a documentelor ce alcătuiesc un dosar de pensie, ci achiziţionarea de echipamente şi programe informatice performante, nu ca cele perimate fizic şi moral cu care suntem obligaţi să ne desfăşurăm activitatea”.

Nu înţelege că digitalizarea înseamnă organizarea de licitaţii, selecţie de opţiuni, înţelegerea specificităţii sistemului informatic al caselor de pensii, şi că acestea ar trebui să fie de fapt atribuţiile consilierilor domniei sale, care să o sfătuiască în consecinţă şi să o ajute să modernizeze sistemul. În lipsa acestor acţiuni de fond, angajaţii caselor de pensii vor continua să fie nevoiţi să opereze manual, cu pixul şi hârtia, stabilirea şi plata pensiilor de serviciu ale magistraţilor, piloţilor, grefierilor etc, ce cad sub incidenţa Ordonanţei 59/2017.

Modul în care domnia sa prezintă situaţia induce viitorilor beneficiari ai sistemului de pensii ideea că, datorită acţiunilor domniei sale şi a încercărilor – nereuşite de altfel – de a sincroniza bazele de date ale instituţiilor pe care le are în subordine sau le coordonează, nu mai este nevoie ca aceştia să prezinte în format fizic diverse adeverinţe şi formulare generate de angajatorii pe care i-au avut de-a lungul vremii.

Nimic mai eronat, întrucât în fapt, doamna ministru nu s-a preocupat câtuşi de puţin de modificarea cadrului legislativ care să reglementeze şi să permită acest lucru şi care să fie corelat cu practica, iar noi, ca angajaţi nu putem efectua operaţiuni în baza unor indicaţii verbale sau chiar scrise neacoperite de legislaţia aferentă”, se arată în comunicat.

Doamna ministru ar trebui să înţeleagă că în loc să transmită prin intermediul social media sau canalelor de televiziune informaţii eronate, actualilor sau viitorilor beneficiari de pensii din dorinţa de a-şi crea popularitate, ar trebui să se preocupe şi de demersurile necesare schimbării cadrului legislativ, care, de altfel intră în atribuţiile domniei sale.

Într-o societate în care vârstnicii sunt o categorie destul de încercată, unde statul nu are îndeajuns respect pentru a le asigura traiul decent, după o viaţă de muncă (aşa cum ministrul Muncii afirmă ori de câte ori are ocazia), statul în loc să se preocupe să găsească variante să le asigure un venit decent, îşi manifestă dispreţul prin actualul ministru al Muncii, faţă de propriile instituţii pe care le coordonează.

Un ministru trebuie să fie implicat şi dedicat în activităţi de dezvoltare a ministerului, nu în activităţi de manipulare şi dezinformare sperând prin acestea în creşterea propriei imagini publice”.