The Guardian: Cum a dezvăluit pandemia cât de inutilă şi dăunătoare este demonizarea imigranţilor

Covid-19 a realizat în câteva săptămâni ceva ce guvernele din Marea Britanie au încercat un deceniu să facă fără succes: a redus drastic numărul imigranţilor, atât de tare demonizaţi de britanici. Însă în acest moment promisiunea privind „preluarea controlului graniţelor” arată penibil, după ce pandemia a dezvăluit că migranţii ţin ţara pe linia de plutire şi fără ei recoltele putrezesc pe câmp, scrie The Guardian.

Carantina împiedică colectarea de date în timp real, dar The Guardian estimează că, odată ce călătoriile internaţionale au fost oprite, migraţia netă în Marea Britanie a ajuns la o rată de mult sub 100.000 de persoane pe an.

Aceasta a fost ţinta adoptată de David Cameron în 2010 şi urmărită apoi agresiv de Theresa May. Ea nu a fost niciodată atinsă, înainte ca autorităţile britanice să decidă să renunţe la ea, anul trecut. Ceea ce se va întâmpla acum nu se ştie. Săptămâna aceasta ar fi trebuit să se întoarcă în Camera Comunelor proiectul de lege al Guvernului privind imigraţia post-Brexit. Cu toate acestea, s-a renunţat la calendarul iniţial, nu în ultimul rând şi pentru că sistemele digitale ale parlamentului nu sunt încă pregătite pentru votul de la distanţă.

Nu există niciun indiciu că miniştrii ar reevalua noul regim, care se bazează pe un sistem de puncte conceput pentru a selecta muncitori „calificaţi” în detrimentul celor „necalificaţi”. Distincţia este menită să îi favorizeze pe cei pe care guvernul britanic îi numeşte „cei mai buni şi mai strălucitori”, descurajându-i în acelaşi timp pe aceia pe care decenii de retorică politică i-au pus în postura de indezitabili. Acuzaţiile aduse acestora sunt diferite: fură locuri de muncă de la cetăţeni britanici, scad artificial salariile, nu respectă normele culturale şi, în general, deranjează oamenilor prin deosebirile izbitoare.

Demonizarea imigranţilor necalificaţi şi-a atins apogeul în timpul campaniei pentru a scoate Marea Britanie din UE. Promisiunea de a „prelua controlul frontierelor”  a avut un apel emoţional puternic, dar nu a fost niciodată înrădăcinată în realitatea Marii Britanii moderne, în care migranţii de toate nivelurile de calificare şi venituri contribuie la menţinerea în mişcare a rotiţelor economiei şi societăţii. Acest fapt penibil urma să iasă la suprafaţă în cele din urmă, dar a fost revelat brusc de pandemie.

Fermierii avertizează deja că fructele vor putrezi pe câmp fără muncitorii sezonieri, veniţi din alte state UE. Încercările de a îndemna lucrătorii din Marea Britanie să umple golul lăsat de aceştia au eşuat. Imigranţii au menţinut în funcţiune transportul public, au livrat mărfurile şi, cel mai important, au menţinut NHS (sistemul public medical, n.r.) şi serviciile de îngrijire socială operaţionale. Şi-au pus viaţa în pericol pentru o ţară care a fost, în cel mai bun caz, ambivalentă cu privire la dreptul lor de a trăi pe teritoriul acesteia.

Nu mai există un angajament explicit de a face din Marea Britanie un „mediu ostil” pentru imigranţi, însă mecanismul suspiciunii automate şi al intimidării birocratice nu au dispărut. În această săptămână, o instanţă de apel a confirmat legea care obligă proprietarii să verifice statutul de imigrant al chiriaşilor, în ciuda faptului că anterior Înalta Curte a decis că aceste norme au dus la discriminare din considerente rasiale. Mulţi lucrători imigranţi, angajaţi deja în locuri de muncă precare sau cu vize care le interzic accesul la asistenţa socială, vor suferi în mod disproporţionat de pe urma impactului economic al pandemiei.

„Ar fi ruşinos dacă sacrificiile şi contribuţia eroică aduse de imigranţi în aceste vremuri dificile ar fi răsplătite de Guvernul britanic cu ingratitudine. Neadevărurile şi prejudecăţile care au stat la baza politicii britanice timp de o generaţie sunt acum expuse de criza actuală. Dezbaterea a fost orientată într-o direcţie greşită, punând accentul pe o povară care ar trebui înţeleasă mai corect ca o binecuvântare. Nu va fi uşor să inversăm această tendinţă, dar oportunitatea există, dacă politicienii au cinstea şi curajul necesare să profite de ea”, conchide The Guardian.